}

30 septembrie 2016

Recenzie: Iubire etc by Julian Barnes

Titlu: Iubire etc

Autor: Julian Barnes

An apariție: 2000

Categorie: Ficțiune/Literatură contemporană

Nr.pagini: 256

Editura: Nemira






Despre autor:

Julian Patrick Barnes (n. 19 ianuarie 1946 în Leicester, Anglia) este un scriitor contemporan britanic ale cărui romane și povestiri au fost tratate drept exemple ale postmodernismului în literatură.
Între 1957 și 1964 a studiat la City of London School, apoi în 1968 a absolvit limbi moderne la Magdalen College, Oxford. A lucrat timp de trei ani ca lexicograf pentru Oxford English Dictionary, a fost redactor literar la Times Literary Supplement și editor la New Review, în 1977.

Între 1977 și 1981 a fost editor și critic de televiziune pentru New Statesman și editor de literatură pentru Sunday Times, între 1980 și 1982, apoi a fost critic de televiziune pentru The Observer pâna în 1986. În perioada 1990-1995, Barnes a fost corespondent la Londra pentru saptamânalul New Yorker.

În prezent, locuieste la Londra si s-a dedicat exclusiv scrisului. Fratele său, Jonathan Barnes este un filosof specializat în filozofie antică.


Opera lui Julian Barnes numără peste cincisprezece volume de proză, povestiri scurte și eseuri. Prin scrierile sale, Julian Barnes și-a câștigat o reputație considerabilă ca scriitor și eseist. O parte dintre cărțile sale au fost traduse în limba româna, Editura Nemira consacrându-i o serie de autor.





Părerea mea:

Ultimul autor pe care l-am citit luna aceasta, am vrut să las cartea aceasta la urmă, deoarece este un autor mai ”delicat” pentru mine acum. Am auzit la Cristina o mulțime de laude la adresa acestui autor și m-am temut, oarecum, să citesc acestă carte. 
”Iubire etc” a fost prima carte a lui Barnes pe care am citit-o și se pare că este continuarea altei cărți, dar din câte am înțeles se pot citi și separat acestea.

Prima carte este numită ”Trois”, acolo se prezintă tot haosul din carte, începutul, spre deosebire de ”Iubire etc” unde scenele devin mai amuzante și personajul are o strânsă legătură cu cititorul. Într-un fel personajul devine narator, fiecare personaj ne prezintă gândurile lui, legate de restul personajelor. Cititorul doar se amuză pe aspectul acesta, formând astfel un cerc.




Povestea în sine este una banală, comună. Triunghiul format ”Stuart-Gillian-Oliver” e în centrul acțiunii și câteva mici personaje pe lângă.  Nu am observat nimic special la acest ”trio-ul”, despărțire, divorț, pauză, reîntâlnire, prietenie și un final comun. Finalul reprezintă despărțirea unor personaje și cuplarea (îndrăgostirea, dacă pot spune așa) a altor personaje...Nimic excepțional. Poate dacă se simțea prezența unui narator, cartea ar fi avut altă perspectivă.

Stilul autorului este complex, structurat mai bine față de ultima carte pe care am citit-o (”Cianură pentru un surâs”). În scris se simte profunzimea, întunericul, inteligența, se observă implicarea autorului, se simte ”pasiunea” lui. Acesta ar fi un avantaj al lui J.B, un avantaj pentru carte.

Am spus mai sus că dacă cartea avea un narator poate ar fi fost altfel, aș fi vrut să simt prezența unui autor, dar mi-a plăcut să văd gândurile personajelor, să văd cartea și din alte perspective. Ca în viața reală, parcă vrei să știi ce mai face X...hehe. Fiecare are ”dreptul la cuvânt”, fiecare spune tot ce-i trece prin minte, aflii ce se petrece în căpușorul fiecăruia fără să mai ”mascheze și pudreze” autorul.


Nu a fost cea mai bună alegere se pare...Asta se întâmplă când nu mă informez în legătură cu unii autori. O să mai citesc cărți de la Barnes, dar vreau să iau o pauză acum.

Trebuie să știu mai multe despre autor în special, am rămas puțin surprinsă când am observat că este un autor contemporan. Să fiu sinceră, nu știam foarte multe despre acest autor, dar este pe lista mea. Mă bucur că am reușit să citesc măcar o carte de la acest autor, chiar dacă nu a fost cea mai excepțională, am reușit să descopăr multe, nu m-a interesat povestea la cartea aceasta, m-a interesat cum este scrisă povestea. 

Nu o să regretați dacă încercați să citiți ceva de la Barnes, poate cartea mi-ar fi plăcut dacă citeam prima cartea, ”Trois”, dar nu regret nimic. 




RATING:




Cartea ”Iubire etc” de J.Barnes a fost oferită de către librăria și anticariatul Târgul Cărții pentru recenzie. Cartea poate fi comandată de pe site-ul lor. Pentru a afla totul despre cărțile apărute la ei și ofertele imense pe care le au, urmăriți pagina lor deFacebook.

Mulțumesc, târgulcărții.ro pentru o carte minunată!



Eu am fost Tigru!:)
Ține minte: Citește cu ochii tăi, nu prin ochii altcuiva!

29 septembrie 2016

Recenzie: Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu

Titlu: Cianură pentru un surâs

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

An apariție: 2013

Categorie: Ficțiune/Literatură de divertisment/Polițistă

Nr. pagini:  208

Editura: NEMIRA






Despre autor:

Rodica Ojog-Brașoveanu
Angela Rodica Ojog-Brașoveanu (n. 28 august 1939, București - d. 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare română.

Angela Rodica Ojog-Brașoveanu s-a născut ca fiică a Anei Ojog, profesoară, și a lui Victor Ojog, avocat. Tatăl său a fost de mai multe ori arestat și întemnițat, ca fost deputat liberal. Rodica a urmat primele clase la școala „Maison des Français”, apoi Liceul „Domnița Ileana" (azi „Mihai Eminescu”) (1948-1955) și la absolvire se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București, dar în 1956 este exmatriculată și arestată sub acuzația de solidarizare cu susținătorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta.




Părerea mea:

Încă un autor dat jos de pe lista mea, nu? După cum am spus și data trecută, luna aceasta am reușit să citesc trei autori din lista aceea (click aici). Mâine o să public ultima recenzie, nu vă spun încă despre ce este vorba. 
Sâmbătă o să pun Q&A (sper) și duminică o să mai adaug un tag. Lăsăm detaliile acestea pentru altă postare, doar informativă.

Inițial voiam să citesc de la această autoare ”320 de pisici negre”, dar ceva m-a făcut să iau această carte...Până la urmă nu mai conta ce carte iau de la ea, conta să citesc măcar una. Nu cred că există vreo carte de la această autoare care să fie considerată proastă...
Auzisem atââââtea despre această autoare, în special de la Cristina, cum am descoperit majoritatea autorilor. 
Înainte să iau cartea aceasta, m-am interesat puțin de această autoare și am observat că a fost denumită ”Agatha Christie de România” și am rămas puțin scpetică...hmm. Părinții mei au fiecare carte scrisă de Agatha, deși le adună de mult, eu încă nu am reușit să citesc nimic de la această autoare; daaa, mi-au spus multe persoane că, Agatha are un scris deosebit și că merită citită. După ce am citit cartea Rodicăi mi-a stârnit puțin curiozitatea. Zilele următoare, până o să-mi ajungă următoarele cărți, o să citesc ”Pisică printre porumbei” de  Agatha Christie


Acțiunea cărții se petrece cam în același loc pe tot parcursul acțiunii, loc unde se află cele mai multe personaje. Melania Lupu și o bătrânică văduvă, împreună cu motănașul Mirciulică. Mirciulică posibil să fie cea mai alintată pisică din zilele acelea, cine citește povești unei pisici? Dacă află motanul meu despre această pisică...am dat de belea. 

Stilul autoarei este unul simplu, chiar dacă mi se părea totul un haos în primele 10-20 de pagini. Rodica scrie foarte frumos, nu foarte complex, cred că toată lumea poate pricepe cărțile ei. Un scris familiar, dacă pot spune așa!


Cartea începe cu următoarele personaje: Melania Lupu, Mihai Panaitescu, Valerica Scurtu, Grigore Popa și Doru Matei, prezentându-ne cum vor deveni ei bogați (ahaha). Într-un mod amuzant, aceștia descoperă două pânze care se presupune că aparțin lui Rembrandt și Goya, haha, după o simplă inundație. Voi ce ați face dacă ați da peste atâția ”bani” în pivniță? Presupun că i-ați da primăriei/muzeului (forțele alea mai mari), ca niște buni samariteni ce sunteți, nu? 
Și samariteni noștri s-au gândit să ofere cuiva pânzele, până și-au dat seama că pot merge în excursie și să se mute la New York, aha. Să nu vă gândiți și voi la asta, voi sunteți buni.

Nu aș vrea să vă povestesc foarte multe din această carte, nu din acțiunea ei. Știți că eu vreau doar să vă fac să citiți cartea (numai dacă este una bună, normal). Vreau să vă spun câte ceva din carte, în mare. 

Cred că aceasta este prima carte ”polițistă” pe care am citit-o (cred). Nu îmi aduc aminte să fi citit... Se pare că mă împac bine cu acest gen, cine știe...poate pe viitor o să mai am ocazia să citesc cărți polițiste, sunt singură. Știu că această carte face parte din Colecția ”Melania Lupu...cărți polițiste românești. 



Bine că am început cu prima, nu? Zic să continui cu următoarele, chiar sunt curioasă cum este ”320 de pisici negre”. :3

Voi citiți cărți polițiste? Cărți de la Rodica? Mulți mi-au recomandat această carte, câți ați citit această carte?



RATING:

Cartea ”Cianură pentru un surâs” de Rodica Ojog Brașoveanu a fost oferită de către librăria și anticariatul Târgul Cărții pentru recenzie. Cartea poate fi comandată de pe site-ul lor. Pentru a afla totul despre cărțile apărute la ei și ofertele imense pe care le au, urmăriți pagina lor de Facebook.

Mulțumesc, târgulcărții.ro pentru o carte minunată!


Eu am fost Tigru! :)
Citiți cât mai mult până data viitoare!

28 septembrie 2016

Recenzie: Cărți sau țigări by George Orwell


Autor: George Orwell

An apariție: 2011

Categorie: Publicistica&Eseuri

Nr. pagini: 204

Editura: Polirom






Despre autor:

George Orwell
George Orwell (pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n. 25 iunie 1903, Motihari, statul Bihar, India — d. 21 ianuarie 1950, Londra) a fost un scriitor englez, comentator al radio BBC, editorialist și reporter. El a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania de partea comuniștilor. A scris romane, eseuri și critică literară.


Părerea mea:

Am zis că nu a mai fost de mult o recenzie pe blog și dacă tot stau acasă o săptămână (din cauza răcelii) să fac ceva productiv. Așa că mi-am luat cana cu ceai și cartea lângă mine pentru a vă spune câte ceva despre ea.
Săptămâna aceasta o să mai urmeze două-trei recenzii. :)

Azi m-am gândit să fac o recenzie pentru această carte, vă aduce aminte de ceva? :)
Exact, top 7 autori pe care trebuie să-i citesc în 2016. (click aici)
Luna aceasta am reușit să citesc trei autori din acea listă și sunt mândră de mine! Mai am o carte de la Cristina Nemerovschi pe care vreau să o încep, dar am atâtea cărți pe listă! Sper că luna viitoare să fie un pic mai bună față de aceasta!
În octombrie vreau să citesc doar cartea de la Cristina, mă refer din lista aceea, vreau să mă întorc un pic la zona mea de confort și să mai citesc câte ceva de la TREI, mai exact Fiction Connection. Îmi e puțin dor de acele cărți și luna aceasta nu prea am citit nimic de la ei. Ați văzut în luna august ce lună prostuță am nimerit. :))

Spun să nu o mai lungim cu atâtea detalii și să trecem la carte în adevăratul sens al cuvântului.
Cartea, ”Cărți sau țigări”, vorbește despre diferite subiecte care se întâmplă-n perioada 1918-1947, respectiv încheierea ”Primului război mondial” (1918) și începerea ”Războiului Rece” (1947), asta înseeamnă să știi istorie...
Autorul nu vorbește numai de anii respectivi, se găsesc diferite subiect și din timpurile noastre. Propunerile și soluțiile pe care autorul le cercetează, ar fi răspunsul multor întrebări din zilele noastre.

Cartea reprezintă o colecție de eseuri, după cum vedeți și la descrierea cărții, denumită după primul eseu al lui George Orwell. Cartea este împărțită în șapte esee, acestea având teme de dezbatere diferite.

Denumirea eseurilor:
  1.        Cărți sau țigări
  2.        Amintirile unui librar
  3.        Confesiunile unui cronicar de carte
  4.        Lichidarea literaturii
  5.       Țara mea, la dreapta sau la stânga
  6.        Cum mor săracii
  7.        Anii bucuriei

Acum să vă spun câte ceva din fiecare eseu.


  • Cărți sau țigări

·         Orwell vorbește despre un subiect neschimbat de aproape 100 de ani. Oameni preferă o excursie, mâncare și niște țigări în schimbul unei cărți. Autorul cred că știa ce se va întâmpla și în viitor, această ”defavoare” a rămas la fel timp de atâția ani.




  • Amintirile unui librar

·   Poate vă imaginați niște amintiri vesele, pline cu cărți și lecturi frumoase non-stop, NU! Viața unui librar este mult mai grea decât ne imaginăm noi.  Eseul acesta prezintă declarațiile unui librar, cum decurge viața lui zi de zi, lună de lună, anotimp de anotimp.
Deși i-au plăcut cărțile mereu, din copilăre, de când s-a angajat ca librar a început să simtă un dezgust pentru acestea. Nu credeați că e posibil, așa-i?
Acum posibil să vă întrebați de ce? Mereu se aduna praful pe cărți (ce vă spuneam eu zilele acestea cu praful), mureau muștele pe cărțile de pe raftul de sus și foarte mulți ”clienți-cititori” furau cărțile..Iarna când e frigul mai mare și tot ce vrei tu e o cană de ceai fierbinte, ei bine viața unui librar iarna nu este prea strălucită. Când el pornea căldura în librărie, se abureau vitrinele, vă dați seama că trebuia să șteargă vitrinele imense.
După acest eseu (capitol, dacă pot să-l numesc așa) mi-am dat seama că nu toate meseriile sunt așa de ”frumoase” precum par la suprafață.

Ceva de genul:

Problemele sunt sub
  • Confesiunile unui cronicar de carte

Cronicar..hmm. Unul dintre eseele mele favorite, cronicar...cel care face recenzii, recomandă cărți, un fel de blogger din zilele noastre, ahah.  ”Cronicarul” pe care l-a ales Orwell, nu este unul tocmai potrivit pentru această meserie.
Care era treaba cu acest cronicar? Hmm...el  nu dorea să facă recenzie cărților pe care le primea de la diferite edituri, fiind mai mult obligat să vorbească despre ele. Ce reiese din acest lucru? Să nu crezi vorbele altuia despre o carte, cum faci tu acum. Eu scriu această recenzie, dar posibil ca ție să nu-ți placă această carte.

Un mic sfat: Citește cu ochii tăi, nu prin ochii altcuiva!


  • Lichidarea literaturii

Eseul acesta vorbește mai mult despre politică, dar politica care avea legătură cu literatura.  George dezbate subiectul ”totalitarism” și despre modul în care s-a preschimbat literatura odată cu regimul politic.



  • Țara mea, la dreapta sau la stânga

”Titlul acestui eseu este foarte sugestiv. În cele câteva pagini, naratorul este un băiat care nu a făcut parte din armata care s-a imiplicat în războiul sovietic, dar care a fost vizibil afectat de oamenii din jurul lui; din povestirile lor a înțeles și a învățat cum a fost războiul și a ajuns un patriot exemplar. ”



  • Cum mor săracii

Eseul acesta a fost unul dintre cele mai triste esee, m-a pus puțin pe gânduri, să mă gândesc puțin la viața mea. În eseu se vorbește despre un spital neîngrijit, care abia mai rezista, în care oamenii bolnavi (cei care nu aveau bani) erau aduși aici, dearece nu puteau merge în altă parte. Personajul a asistat la moartea multor oameni de acolo, din cauza neîngrijirii.
Eseul acesta te pune puțin pe gânduri...ținând cont că faptele s-au petrecut între anii 1918-1947...chiar și acum în 2016 încă se mai înâmplă asta.


  • Anii bucuriei

Ultimul eseu reprezintă copilărie unui puști care a fost trimis la o școală de prestigiu cu internat. Naratorul ne spune prin câte probleme și belele trece copilul, deoarece este tratat de ceilalți foarte urât. Copilul era tratat cu răutate de restul, deoarece acesta nu provenea dintr-o familie de bogătași. Aici nu prea am înțeles de ce eseul respectiv are numele ”Anii bucuriei”, doar pentru că reprezintă copilăria?


Șapte esee, 1000 de învățături, nu? Am făcut o alegere bună în legătură cu acest autor, sper că o să fie pe placul meu și restul autorilor. Abia aștept să mai citesc ceva de la George Orwell, am auzit că nu asta este cea mai bună carte a lui.

RATING:



Cartea ”Cărți sau țigări” de G.Orwell a fost oferită de către librăria și anticariatul Târgul Cărții pentru recenzie. Cartea poate fi comandată de pe site-ul lor. Pentru a afla totul despre cărțile apărute la ei și ofertele imense pe care le au, urmăriți pagina lor de Facebook.


Mulțumesc, târgulcărții.ro pentru o carte minunată!


19 septembrie 2016

Știai că și tu poți face asta?



Țara noastră se află la coada clasamentului în Uniunea Europeană privind numărul de cărţi citite pe cap de locuitor, peste jumătate din cetăţeni (53.3%) au dificultăţi de înţelegere a ceea ce citesc, situându-se pe ultimul loc din Europa la acest capitol (conform Comisiei Europene) şi 79 % dintre români, conforma Barometrului de Consum Cultural recent lansat de Ministerul Culturii, nu merg la bibliotecă. Aproape 50% dintre absolvenţii de studii liceale nu promovează examenul de bacalaureat și au dificultăți la evaluările naționale.


În condițiile în care România este printre puţinele ţări din Uniunea Europeană care nu oferă elevilor programe de lectură adaptate nivelului lor de înţelegere.

Văzusem ceva postări pe Facebook, în legătură cu poziția noastră în acest clasament, dar nu credeam că este atât de rea... Sunt adolescenți care promovează 12 clase, fără ca aceștia să deschidă o carte, OBLIGATORIE în programa școlară. Credeți că toți elevii care au promovat anul acesta clasa a XIIa au citit: ”Ion”, ”Moara cu noroc”, ”Enigma Otiliei”? Dacă întrebăm pe câțiva dintre cei care au promovat, nici nu știu despre ce este vorba în acele cărți sau măcar autorul...Spun asta din propriile experiențe, nu vreau să dramatizez foarte mult acest subiect și nu vreau să promovez chestia aceasta, cum că România este la coada clasamentului. 

79% nu merg la bibliotecă? Acest lucru nu este chiar așa de grav, este DEZASTRUOS, ÎNFIORĂTOR! Eu vizitez biblioteca școlii în fiecare săptămână și sincer, nu sunt cărți excepționale (mă refer că nu sunt contemporane), dar sunt în stare perfectă. Am putea cu ușurință să ne rezolvăm proiectele/eseele pe care le avem pentru școală, doar citind o carte. Nu doar copy-paste, pentru a rămâne măcar cu câteva cunoștințe...așa copy-paste, nici nu știm ce apare pe foaia aceea, posibil să fie și scris în josul paginii ”Sursa:www.referate.ro”, serios?

Nici eu nu pot spune că citesc extraordinar de mult, mai ales că în luna iulie am reușit să citesc 7 cărți și 11 în luna august, când aș fi putut citi 14 sau chiar mai multe, dar eram plecată mai tot timpul sau pur și simplu am avut alte activități în familie. Însă lecturile pentru școală le-am citit mereu și în fiecare lună citesc minim 2-3 cărți.  

Știți ce este Testul Pisa? Dacă nu, citiți mai întâi aceste informații legat de acesta (click aici) după reveniți să vă explic ceva.




În 2012, România s-a plasat pe locul 45 în rândul celor 65 de ţări participante la studiul PISA. Totuşi, comparativ cu testările din 2009, România a urcat patru locuri în clasamentul general, pe locul 49 din 65. În 2006, elevii români s-au clasat pe locul  47 din 57 de ţări participante.

Datele de la testele  PISA din 2012 arată că scorul mediu înregistrat de elevii români în 2012 este de 445 puncte la Matematică, 438 puncte la Citire/Lectură şi 439 puncte la Ştiinţe. Media ţărilor participante la teste este de 494 puncte la Matematică, 496 la Citire /Lectură şi 501 la Ştiinţe.

Patru din zece elevi români pot citi acest text, dar nu-l înţeleg. Liceenii români, printre cei mai slabi din lume la testele PISA:

„Albinele produc miere pentru a supravieţui. Este singura lor hrană. Dacă există 60.000 de albine într-un stup, numai o treime sunt implicate în colectarea nectarului care va fi transformat apoi în miere. Un număr mic de albine se ocupă de căutarea nectarului, iar când au găsit o sursă de nectar revin la stup şi le cheamă pe celelalte. Drumul până la sursa de nectar este arătat printr-un dans special, prin care albinele oferă de fapt informaţii despre direcţia şi distanţa pe care vor zbura. În timpul acestui dans, fiecare albină îşi scutură abdomenul ei în stânga şi dreapta şi zboară în cercuri precum în figura de mai jos”

Acesta este textul și întrebarea era:

„De ce dansează albinele în drum spre plantele care au nectar?”

Răspunsurile ajutătoare: 
  1. Să celebreze producerea cu succes a mierii
  2. Să sărbătorească tipul de plantă găsită pentru nectar
  3. Să sărbătorească matca
  4. Să indice unde a fost găsit nectarul
Destul de ușor după părerea voastră, nu? Voi ce răspuns dați?

Nu pot spune mai multe, am adunat câteva informații legate de acest lucru, legat de lectura din România...

Am să vă las aici câteva poze pentru a vedea pe ce loc se clasifică România:





Nu voiam să fie foarte lungă această postare, nu voiam să îi dau importantă așa mare. Am ales să mai șterg din informații, să fac puțin mai scurtă postarea, doar ca să vă arăt esențialul. Nu vreau să ”promovez” chestia aceasta, dar ar trebui să regletăm puțin. Chiar și fără testul acesta, români citesc foarte puțin...de ce?
Am căutat doar subiectul la literatură, o parte din el, deoarece acesta mă interesa și cred că și pe voi. Dacă o să fie curioși o să mă interesez și de celelalte subiecte, dar pe mine mă interesa doar ”numărul de cărți citite”...și mai bine nu căutam. Avem atâtea biblioteci frumoase în țara noastră și noi nu ne sinchisim să citim o carte pentru bac sau măcar CULTURA NOASTRĂ GENERALĂ...dar asta este.
Am făcut o postare reprezentativă, doar pentru a vă arăta câte ceva despre România. Sper să nu se primească comentarii negative la asta. 
Ține minte, reprezentativ!


Eu am fost Tigru!
Citiți cât mai mult până data viitoare!


18 septembrie 2016

Zombie Apocalypse Book Tag






De când nu am mai făcut un taaaag, omg.
Mi-am readus aminte că mai am câteva tag-uri de făcut și l-am ales pe acesta, primit de la Roxi ( de pe blogul ”Gânduri despre cărți...”). Tag-ul pare funny, doar că nu m-am prins prima dată cum trebuie să procedez.

Haideți să vedem ce a ieșit!

Regulile (voi lăsa tot legat de tag în engleză):



  1. Pick 5 books.
  2. Turn to a random page.
  3. The first name you see gets to be on your zombie survival team.
  4.  Apply the characters to the 10 situations and types of people in the order you got them.
  5. Fret over how doomed you are.

Ahh, ce cărți am ales :))

”Ion”

1. The first person to die: Ion

El părea cel mai puternic dintre noi...de ce...

2. The person you trip to get away from the zombies: Ana

Eh, și așa era inutilă. Nu regret nimic!


”The girl with dragon tattoo”

3. The first person to turn into a zombie: Mikael Blomkvist

De ce??? Fix pe el, serios?

4. The person that trips YOU to get away from the zombies: Lisbeth


Pff, nici nu mă așteptam.

”Vrum-vrum”

5. The idiot of the team: Eris

Ce să mă aștept eu de la ea?

6. ”The brains” of the team: Clara B.

Stați că s-a speriat!


”Sub aceeași stea”

7. The team’s medic: Hazel

Huh, s-a nimerit bine aici! Ai grijă Hazel, să nu te duci tu prima :( 

8. The weapons expert: Augustus

Da...murim sigur dacă aduce el armele, clar!


”Fluturi”

9. The brawler: Matei

Dacă nu vine un zombi să te mănânce, te omor eu, amice!

10. The team captain: Robert
Buuun, decât Irina...Uneori avem nevoie de o minte mai deschisă, nu doar dat din gură.


Uuu, a fost ușor și rapid! Mi-a plăcut să-mi omor nervii =)) chiar așa alegeri proaste s-au făcut, vaiii! 

Mersi, Roxi! A fost distractiv, dar mai vreau tag-uri de la tine, am rămas fără idei! Uuu, poate te nominalizez eu la următorul, sper să nu-l faci! Hihi

Nu știu pe cine să mai nominalizez...hmm:


Nu uitați: 

Eu am fost Tigru!
Citiți cât mai mult până data viitoare!