}

30 octombrie 2016

BONUS: Cărți potrivite pentru Halloween


Ai înnebunit să vezi doar DIY pentru diferite costume, măști, mâncăruri de Halloween? Vrei si o singură postare legată de cărți? Ei bine, azi am zis să scriu o mică postare cu câteva recomandări pentru Halloween, mai exact, câteva cărți scary.

Cu toți ați auzit de regele „Stephen King” aka Regele Horror-ului, am să includ câteva de acest autor:

http://blog.serialreaders.com

Nu puteam să o ratez pe autoarea mea de suflet, Gillian Flynn

O serie cu vampirași, scrisă de Charlaine Harris:

https://andreeapaunescu.wordpress.com
Câteva cărți de la autorii români:

Vă mai las câteva cărți horror/scary mai puțin cunoscute:


Dacă vreți și ceva pentr copii, vă recomand seria „Goosebumps”:



V-am lăsat câteva, știu că deja le cunoașteți pe cele mai populare și am zis să vă prezint câteva ”necunoscute”. 

Voi ați citit ceva de aici? 


CONTACT



Recenzie: „Elizabeth a dispărut” - Emma Healey

Titlu: Elizabeth a dispărut

Autor: Emma Healey

Data apariție: Mai 2016

Categorie: Ficțiune/Literatură contemporană

Nr pagini: 288

Editura: Litera













      Roman de suspans și psihologic sofisticat și, în același timp, meditație sfâșietor de onestă asupra memoriei, identității și îmbătrânirii, „Elizabeth a dispărut” spune povestea lui Maud, o femeie în varsta care se luptă cu ravagiile demenței senile și care începe o căutare disperată pentru a-și găsi cea mai bună prietenă, Elizabeth, despre care crede că a dispărut.
    Nimeni nu o crede însă pe Maud – nici fiica ei, Helen, nici îngrijitoarele ei, nici politia, nici, mai ales, temperamentalul fiu al lui Elizabeth, Peter. Înarmată cu notițe scrise de mână pe care și le lasă singură și cu un sentiment copleșitor ca Elizabeth are nevoie de ajutorul ei, Maud este hotărâtă să descopere adevărul și să-și salveze prietena iubită.
     Dar indiciile pe care le descoperă par să o conducă tot mai departe în propriu-i trecut, la o altă disparitie ramasă nerezolvată – cea a surorii ei, Sukey, survenită la scurt timp după al Doilea Razboi Mondial.
     În timp ce amintirile vii ale tragediei care a avut loc cu mai mult de cincizeci de ani în urmă o copleșesc, Maud găsește o nouă motivație în căutarea ei. Ar putea misterul dispariției lui Sukey să fie cheia pentru a o găsi pe Elizabeth?








Născută în Londra, Emma Healey a urmat un an de pregătire în cadrul Central Saint Martins înainte de a absolvi Colegiul de comunicatii din Londra ca și licențiata în Arte Plastice și Literatură. A absolvit Universitatea din East Anglia cu un Master în scriere creativă (ficțiune în proză) în 2011.










Romanul "Elizabeth a dispărut" prezintă povestea lui Maud,o femeie în vârstă de 82 de ani care suferă deficiențe grave de memorie și în anumite situații chiar de luciditate, trăiește, ori încearcă să-și trăiască perioada bătrâneții într-un mod oarecum normal alături de fiica sa, Helen, și nepoata sa, Katy, și de prietena ei apropiată, Elizabeth. Într-una din zile Maud constată, conform bilețelelor scrise de mână și care aveau rolul de-ai aminti lucruri precum "nu mai mânca pâine prăjită" sau "cafeaua e bună pentru memorie" că "Elizabeth a dispărut". Fraza aceasta apărând pe tot parcursul textului, devenind laitmotivul romanului.



Incearcă să primească niște răspunsuri de la fiica sa sau de la îngrijitoare, dar acestea nu par a-i lua în serios grijile, astfel decide să preia de una singură frâiele misiunii de a afla adevărul și a descoperi ce s-a întamplat de fapt cu Elizabeth.


” "-Ca de obicei? spune el, vocea lui părând metalică din cauza difuzorului.
-Ca de obicei? rostesc eu.
-E vorba despre Elizabeth, nu-i așa?
-Elizabeth, da, rostesc eu uimită. Pentru asta am venit. Știți ceva de Elizabeth? întreb eu simțind un val de ușurare.
-O, da, știu totul despre Elizabeth, zice el. A dispărut, nu?
*încuviințez din cap*. Probabil că vinovat e fiul acela al ei bun de nimic, nu credeți? *dau din umeri în semn de confirmare neajutorată*
-Și nimeni altcineva nu pare să creadă că a dispărut, nu-i așa?
-Exact așa, domnule ofițer. *spun eu agățându-mă de birou.
-M-am gândit eu.  Asta ar fi cam a patra oară când veniți.
-Atunci cineva o caută pe Elizabeth, nu-i așa?
-O, da! I-am trimis pe toți cei din poliție să o caute. Câini pe urmă, criminalisîști, elicoptere. Toți au plecat să o caute pe prietena dumneavoastră,Elizabeth.". ”



Deși, în mod surprinzător, după ce Maud este lăsată două zile în grija unui cămin pentru vârstnici, fiica sa Helen afirmă: "M-am gândit că am putea să o vizităm pe Elizabeth." (acasa? la spital? la cimitir? cine știe?)
În paralel cu dispariția lui Elizabeth are loc, în mintea lui Maud, rememorarea perioadei dispariției surorii sale, Sukey, în mod misterios, crezând că poate deslușirea acestui mister este calea regăsirii lui Elizabeth.
Încercând să adune cât mai multe informații legate de absența prieteni sale, Maud ajunge să se îndepărteze cât mai mult de acțiunile din prezent si să retraiască emoțiile și stările din perioada postbelică incepand cu amintirile legate de Sukey, cele legate de nebună, personaj semnificativ în rezolvarea dispariției surorii sale, discuțiile cu Douglas, cu părinții ei și Frank, soțul lui Sukey; toate acestea o fac să uite de reperele spațiale și temporale confundând prezentul cu trecutul, identitatea personajelor, locațiilor și chiar propria persoană.


Toate acestea conduc la împletirea poveștii propriu-zise, fir cu fir, acțiunile și personajele fiind strâns unite, formând un conținut cursiv, un limbaj accesibil și o poveste emoționantă și captivantă.
Voi fi sinceră și voi afirma cu mâna pe inimă că romanele polițiste, cele misterioase și care implică un cadavru, un ucigaș și un detectiv fac din mine o devoratoare de pagini. Însă acest roman a fost cu totul diferit față de așteptările avute de mine întâia oară când am văzut cartea și i-am citit titlul; faptul că personajul narator, Maud, cea care în mintea mea purta pe frunte eticheta de dectiv al romanului, era în primul rând suferindă de o boală de memorie, dependentă de bilețele fără de care ea nu reușea să rețină absolut nimic și boală care pe parcurs s-a accentuat și a determinat-o să uite chiar chipul și identitatea propriei fiice:


"<<Gata,gata, drăguțo>>, rostesc eu. Ea hohotește și își apasă dosul palmei pe gură. Nu știu ce să fac ca să o ajut. Nu-mi dau seama cine este.
<<Spune-mi despre ce-i vorba>>, îi zic eu.
<<Sunt sigură că nu poate fi așa rău>>. Îi mângâi părul întrebandu-mă cum am ajuns aici.
<<Te-a supărat vreun bărbat?>> întreb eu. <<Ți-a fost necredincios?>>  Se va întoarce negreșit mai ales la o fată așa drăguță ca tine.
<<Nu e vorba despre un barbat>>, zice ea.
<<E o femeie>>? Ea se încruntă la mine și se ridică pentru a se uita la orarul microbuzelor. Când femeia se răsucește îi privesc chipul cu atenție. Și-a șters lacrimile. E Helen. Banca pare să se răstoarne cu mine. E fiica mea,Helen. Am stat împreună într-o stație de autobuz fără să știu cine e."


În al doilea rând vârsta înaintată pe care o avea și elucidarea în paralel a celor două cazuri de dispariție au solicitat un efort și energie dublă; toate acestea m-au făcut să rămân plăcut impresionată de imaginația, modul de scriere și de gândire al scriitoarei Emma Healey asupra suferinței mentale a personajului, care în ciuda a atâtor neîncrederi a învins această bariera și a reușit, cu prețul a multe suferințe uitate în trecut, să deslușească ambele dispariții.
Nu pot spune că ceva anume mi-a displăcut, dar mai mult ce m-a lăsat ușor dezamăgită a fost finalul, pe care eu, personal l-am anticipat cu un număr considerabil de pagini înainte, deși de multe ori oscilam între mai multe variante ale deznodământului datorită indiciilor presărate prin toată povestea care reușeau deseori să mă inducă în eroare.
Și aș mai putea adăuga la această listă frustrarea resimțită în momentele de empatie cu Maud, incapacitatea de a-și aminti lucuri începând de la detalii semnificative până la elemente esențiale pe care eu pur și simplu le aflasem din informațiile anterioare (era precum un cerc in jurul căruia se învârtea incapabilă să-și dea seama că ceea ce căuta se afla de fapt în interiorul cercului); iar atunci m-am întrebat:  Ce e mai bine? Să ai memoria intactă și să-ți aduci aminte orice, până și lucrurile care au avut un impact psihic negativ asupra ta ori să cunoști doar clipa prezentă, să nu ai nicio grija, nicio problemă,  dar să nu îți poți aminti, numele, fața prietenilor, familiei, iubitei/iubitului niciodată?



1. Colditz este un castel renascentist din orașul Colditz, Germania. A devenit faimos ca lagăr de prizonieri de razboi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aici fiind închiși ofițerii aliați care evadaseră în mod repetat din mai multe părți.

2. Clement Atlee a fost un politicial britanic, prim-ministru al Marii Britanii între 1945-1951.



Colditz Castle




Cartea ”Elizabeth a dispărut” de Emma Healey a fost oferită de către Editura Litera pentru recenzie. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Litera. Pentru a afla mai multe despre Editura Litera îi puteți urmări și pe pagina de facebook, ca să știți tot ce e nou!


Eu am fost Tigru!
Ține minte: Citește cu ochii tăi, nu prin ochii altcuiva!

29 octombrie 2016

Tag: Fall Time Cozy Time Book











V-am spus că mai am un tag de făcut, acesta este primit de la Roxi ( de pe blog-ul „Gânduri despre cărți ). Un tag ce trebuia făcut mai pe la începutul toamnei, nu Roxi? :))

 Nu știu de voi, dar eu abia așteptam toamna, eu sunt genul de persoană care preferă un hanorac, niște bocanci și o căciulă pufoasă, nu suport căldura deloc. Nu vreau să mă bronzez sau să port haine scurte. noo! Așa că o să ador acest tag :3

Am lăsat cerințele în engleză, deoarece arată mai bine așa!




Crunching Leaves: The world is full of color. Choose a book that has reds, oranges, and yellows on the cover.


Cred că aceasta este cea mai bună alegere. Atât culorile cât și peisajul se potrivește mănușă cu cerința.

Cozy Sweater: It’s finally cold enough to don warm, cozy clothing. What book gives you the warm fuzzies?


Câââât mi-a plăcut cartea asta, cât de mult m-a captivat povestea! Nu am mai găsit o carte atât de frumoasă, plină cu de toate, de la momente de fericire extremă până la intrigă și suspans!

Fall Storm: The wind is howling and the rain is pounding. Choose your favorite book or genre that you like to read on a stormy day.


Nu se prea întâmplă să-mi aleg cărțile după starea vremii, de când primesc cărți de sla sponsorizări, citesc ce primesc de la ei, fără să-mi fac vreun plan înainte sau ceva...Citesc ce prind :)
Însăăă, dacă nu ar trebui să citesc ceva obligatoriu, aș alege cărțile de mai sus sau în general cărțile mai ”reci”, dacă pot spune așa.
Recenzia pentru „Hoțul de cărți” - click aici

Recenzia pentru „Gone Girl” - click aici

Cool Crips Air: Who’s the coolest character you’d want to trade places with?


Îmi place atitudinea ei, îmi place comportamentul, cum se îmbracă și cum gândește. Îmi place cum acționează și cum îi merg rotițele, ador tot la ea. Îmi place ce face. nu prin ce a trecut!




Hot Apple Cider: What under hyped book do you want to see become the next biggest, hottest thing?


Mulți ați auzit de „1984” și de „Ferma Animalelor”, dar câți dintre voi ați auzit de „Cărți sau țigări”, cartea aceasta are 3,91 rating-ul pe Goodreads și nu se merită! Poate celelalte două cărți sunt bune sau la fel de bune ca aceasta, eu una am adorat această carte (poți vedea recenzia aici) și chiar dacă este o carte de eseuri, eseurile acelea ne prezintă diferite teme, pe parcursul celor șapte esee se dezbat diferite teme și probleme de atunci. Temele abordate în acea carte se găsesc și în ziua de azi.

Spun doar că această carte ar trebui să fie mult mai cunoscută!

Coats, Scarves, and Mittens: The weather has turned cold and it’s time to cover up. What’s the most embarrassing book cover you own that you like to keep hidden in public?


Nu îmi vine nimic în minte, sincer. Asta mi se pare cea mai ”rușinoasă” copertă, Nu prea am cărți de genul, cred...O să fac un update dacă descopăr :))

Pumpkin Spice: What’s your favorite fall time comfort food/foods?


Pumpkin muffins :3

Mi-a plăcut extreeem de muult acest tag, mii de mulțumiri Roxi! Chiar m-am încălzit puțin și mi-ai făcut o poftă de plăcintuță cu mere și de niște brioșe cu dovleac, nu ai idee! Un miros așa frumos simt acum și o căldură interioară!!


Ahh, o să mai nominalizez niște blog-uri pentru a le ispiti și pe ele puțin:

14. Ce citim

Dacă mai dorește cineva să facă acest tag, îl poate prelua cu toată căldura din partea mea, cu condiția de a-mi preciza blog-ul. ♥ (nu uitați să-mi lăsați un link către tag-ul vostru)

Am nominalizat mai mulți pentru a se bucura fiecare de ultima lună de toamnă și, desigur, pentru a vă aduce mirosul de plăcintuțe cu dovleac în casă. Hihi



27 octombrie 2016

Tag: The Coffee Book



Prefer ceaiul, dar merge și o cană de cafea astăzi. Am ceva de scris pe blog, deoarece săptămâna trecută am lipsit și de pe la sfârșitul lunii septembrie nu am prea fost activă pe pagină/blog/instagram, dar încerc să mă mobilizez și să mai caut ajutoare. :)

Acesta este primul tag primit de la Miha aka Nadia ( de pe blog-ul „The cemetery of books”) și mai am un tag primit de la Roxi, dar pe acela o să-l vedeți în weekend. 

Să trecem la cerințe, nu?

1. CAFEA NEAGRĂ: O carte în care intrii cu greu, dar care dispune de mulți fani


Am început-o de curând și pot spune că am ”intrat”cu greeeeu în pâine, dar am văzut că multe persoane o adoră. 





2. PEPPERMINT MOCHA: Numește o carte/serie care devine mai populară în zilele festive


Dacă tot vine Halloween-ul, cred că seria „Harry Potter” este cea mai potrivită pentru acest ”sezon”. Eu nu am citit nicio carte din seris și cred că nici nu o să reușesc să citesc...nu mă atrage.




3. CIOCOLATĂ CALDĂ: Care e cartea ta preferată din copilărie?


Cred că v-am înnebunit cu cartea asta:)) am prezentat-o în multe postări. Cartea ”copilăriei mele” și mai era „Scufița Roșie”, dar într-un format micuț. Nu știam să citesc pe atunci și era o carte mică și galbenă, dar îmi plăcea să mă prefac că o citesc în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă nu făceam decât să inventez propozițiile.



4. DOUĂ SHOTURI DE EXPRESSO: O carte care te-a ținut în priză de la început până la sfârșit



Primele două volume din această trilogie le-am citit cam în 2-3 ore. Nu pot spune că sunt niște cărți excelente, dar sunt simple și frumoase:)



5. STARBUCKS: Numește o carte pe care o vezi pretutindeni


De când a apărut noua ediție a acestei cărți, Facebook-ul parcă a luat-o razna + instagramul. Uhh, am citit cartea asta de muuult.



6. OPS! DIN GREȘEALĂ AM LUAT CAFEA DECOFEINIZATĂ: Numește o carte de la care te așteptai la mai mult 







M-am distrat făcând acest tag și vă îndemn și pe voi să-l faceți, cu rugăminte să-mi menționați blog-ul. 
Nu știu pe cine să menționez, dar dacă faceți acest tag, să-mi lăsați și mie într-un comentariu link-ul. :)


P.S Dacă îmi lași un comentariu la această postare, dă-mi mesaj pe pagină cu numele tău ca să-ți trimit o carte pdf. :)

Pagina de facebook (click aici)


16 octombrie 2016

Recenzie: ”Să bați din palme cu o singură mână” by Richard Flanagan


Autor: Rickard Flanagan

An apariție: 2016

Categorie: Ficțiune/Literatură contemporană

Nr.pagini: 352

Editura: Litera
















"Într-o noapte geroasă din 1954, o femeie coboară treptele barăcii unde spera să înceapă o nouă viață și dispare în iarna australiană, lăsând în memoria Sonjei, fiica ei de trei ani, doar ecoul unui cântec de leagăn. Mulți ani mai târziu, Sonja se întoarce în locurile copilăriei, vrând să înțeleagă motivele acestui abandon. Își întâlnește tatăl, a cărui furie a alungat-o de acasă, și trebuie să se confrunte cu demonii trecutului: ororile ocupației naziste din Slovenia, țara ei de origine. Să bați din palme cu o singură mână zugrăvește barbaria unei lumi vechi și asprimea unei tări noi, unde destine fără speranță caută să se răscumpere prin iubire.

De la începutul de o stranie frumusețe la finalul impresionant, iată o poveste sfâșietoare, țesută cu măiestrie. - Literary Review


Flanagan insuflă acestei povești australiene o sensibilitate est-europeană à la Milan Kundera... Să bați din palme cu o singură mână este un roman menit să devina clasic. - Sunday Herald Sun









Richard Flanagan este al cincilea din cei șase copii ai unei familii catolice irlandeze, care în 1849, s-a stabilit în Tasmania. El a urmat școlile de stat, până la 16 ani, când a părăsit școala și a început să lucreze. Flanagan a mers ca bursier Rhodes la Worcester College de la Universitatea Oxford si a absolvit in anul 1991 studiile sale de istorie.

Flanagan este căsătorit, are trei copii și locuiește în prezent în Hobart, Tasmania.

El a publicat până în prezent șase romane. Cartea Gould's Book of Fish a câștigat premiul Commonwealth Writers "din 2002. Iar în 2014 a fost distins cu premiul Man Booker pentru The Narrow Road to the Deep North.






Să bați din palme cu o singură mână prezintă povestea de viață a Sonjei Buloh a cărei soartă a fost pătată de absența mamei sale, Maria Buloh, imigrantă slovenă care fuge într-o noapte friguroasă din 1954 prin pădurea tropicală de la marginea unei colonii de imigranți și-și lasă în urmă fetița de 3 ani și soțul, Bojan Buloh. De ce a făcut asta și ce s-a întâmplat  în continuare cu aceasta vom afla abia pe la finalul lecturii.


Cuprinsul cărţii se concentrează însă în special pe Sonja, fetiţa lipsită de ocrotirea şi iubirea maternă şi pe Bojan, tatăl rămas să înfrunte greutăţile vieţii şi creșterii unicului său copil de unul singur.
Sonja este prezentată ca un copil profund afectat de pierderea mamei sale și de bătăile primite constant din partea tatălui, persoană de la care aştepta cea mai multă afecţiune. Trecând prin mai multe situaţii cu un mare impact emoţional devine o femeie introvertită, rece, incapabilă  să simtă emoţii de iubire, compasiune, empatie asta până în momentul în care află că este însărcinată; atunci Sonja doreşte să se reîntoarcă în Sydnei, după vizita făcută în orașul natal, să avorteze însă sentimentele materne de mult uitate reapar în fiinţa Sonjei  şi cu speranţa unui nou început decide să dea naștere copilului din pantecul ei.

Pentru a putea fi sinceră în această recenzie trebuie să recunosc că începuturile mi s-au părut derutante şi chiar plictisitoare; citeam doar cu speranţa că voi găsi o idee de care să mă pot lega şi să deslușesc firul poveştii însă la un momentdat am rămas plăcut surprinsă să realizez că totul era precum un plan de război, adică bine organizat (mă refer la structură, poveste, repere), cu multiple  detalii care la prima vedere pot părea nesemnificative și chiar deranjante ele reprezintă puncte importante de înţelegere ale textului, acesta fiind structurat pe multiple capitole (86), prezentând consecutiv secvenţe din copilăria Sonjei în paralel cu cele din perioada actuală prezentată în carte.



Ceea ce mi s-a părut în același timp interesant, dar și supărător la un moment dat a fost structura capitolelor şi faptul că detalii, elemente din primele capitole se regăseau povestite în profunzime prin capitole destul de depărtate iar toată cartea, toate povestirile sunt într-o strânsă legătură, precum verigile dintr-un lanţ trofic, dependente una de alta pentru a putea avea un sens.
Şi titlul a fost un element inspirat; când am ajuns în profunzimea lecturii am interpretat "Să baţi din palme cu o singură mână " ca fiind o metaforă ce reprezintă viaţa unui copil crescând cu un singur părinte, părinţii fiind mâinile, evident, iar bătutul din palme caracterizând succesul, realizările, poate chiar idealul unei vieţii fericite...

Ce mi-a displăcut a fost incapacitatea de a-mi da seama de povestea propriu-zisă a cărţii decât la o lectură mai amănunţită, era nevoie de o putere de concentrare suplimetară şi atenţie sporită în primul rând din cauza termenilor pompoși care îngreunau citirea coerentă a textului şi în al doilea rând din cauza modului în care capitolele se terminau brusc și începutul următorului aducea în prim-plan evenimente diferite de cele prezentate anterior, declanşând confuzie în înţelegerea acestora. 



Povestea este totuşi una cu incipit și final diametral opuse, începutul fiind foarte misterios iar finalul crezut odată imposibil de realizat.




Cartea ”Să bați din palme cu o singură mână” de Richard Flanagan a fost oferită de către Editura Litera pentru recenzie. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Litera. Pentru a afla mai multe despre Editura Litera îi puteți urmări și pe pagina de facebook, ca să știți tot ce e nou!



 Eu am fost Tigru!:)
Ține minte: Citește cu ochii tăi, nu prin ochii altcuiva!