Recenzie:”Nu genul ăla de fată” - Lena Dunham

Titlu: Nu genul ăla de fată

Autor: Lisa Dunham

An apariție: 2015

Categorie: Biografii&Memorii

Nr.pagini: 344

Editura: Publica






Descriere:


În Nu genul ăla de fată, Dunham ridică un văl de pe experienţele care alcătuiesc procesul prin care ne construim drumul prin lume: cum e să te îndrăgosteşti, să te simţi singur, să ai cinci kilograme în plus deşi mănânci doar mâncare sănătoasă, cum e să trebuiască să te faci apreciată şi să-ţi demonstrezi valoarea într-o încăpere plină de bărbaţi care au dublul anilor tăi, cum e să întâlneşti iubirea adevărată şi, mai ales, cum e să ai tupeul de a crede că povestea ta este una care merită spusă.

Exuberantă, mişcătoare şi atentă la detalii, Nu genul ăla de fată este un şir de telegrame trimise din linia întâi a frontului, din bătălia Cresc Mare. „Deja îmi este ruşine la gândul că, de fapt, aş avea ceva de oferit“, scrie Dunham. „Dar dacă dacă aş putea lua tot ce am învăţat şi ţi-aş face treaba mai uşoară ţie sau te-aş împiedica să mai ajungi în situaţia aia în care simţi nevoia să-ţi păstrezi tenişii în picioare, când faci sex, pentru cazul în care ai simţi nevoia s-o iei la goană în timp ce-o faceţi, atunci fiecare pas greşit pe care îl voi fi făcut eu a meritat“.

Părerea mea:

Dacă vrei o carte. doar pentru a afla câte ceva despre viața sexuală, îți recomand cartea aceasta.

Ok, aceasta este prima carte pe care nu am terminat-o de citit și-mi pare puțin rău, dar nu mai rezistam cu asemenea detalii non-sens. Mai bine spus la categorie ”ficțiune”, deoarece autoarea se cam contrazice pe ea. 
Pe la începul cărții presupusa ”Lena” este în anul 2 de facultate și ne dezvăluie micul ei secret jenant ”nu am făcut sex până la vârsta de 20 de ani”, ok. Asta am înțeles, dar mai târziu spune că, citez ”Până pe la nouăsprezece ani, când am trăit o nefericită seară de făcut amor cu unul dintre locuitorii campusului nostru”, am înțeles eu greșit sau tipa asta a uitat când și-a tras-o prima dată?Ok, veți spune că amor și sex nu e tot una, că amorul e ceva ”romantic” și nu se pune, dar am alt fragment care ilustrează sexul și nu ”amorul”, tot cu același tip, citez: ”Dar cum vor fi dus toate astea la sex e o chestie numai bună de studiat, (...) Pe la mijlocul actului sexual, pe covorul cu iz de mucegai”. Acum este clar?

 Să lăsăm aceste lucruri, nu acestea sunt prioritare, ci cartea în sine și ce mai cuprinde aceasta.


Dacă evităm acest aspect, cartea este una simpatică, până în primele 80 de pagini pe care le-am citit și câteva capitole care mi-au sârnit interesul. Nu vreau să precizez motivele pentru care nu am terminat carte în întregime.



” Există o teorie, nu prea des adusă în discuție - poate pentru că eu am formulat-o, că, dacă tatăl tău este genul acela, tatăl incredibil, atunci tu vei căuta o relație total opusă, ca un act de rebeliune. ”

Acum știu de ce toate cărțile se bazează pe tema ”ea fata bună și cuminte și el băiat rău și rebel”, de asta toate păpușelele își doresc un mascul feroce și rebel, dat tot ea spune mai târziu:

” Înțelepciunea populară zice că, dacă ai un tată bun, înseamnă că îți vei alege ca bărbat un om  bun?”

Acum chiar nu mai știu ce să cred...


Capitolele reprezintă etapele fiecărei adolescente:

Secțiunea I

  • Dragoste&Sex
  • Ia-mi virginitatea
  • Dormitul împreună, la modul platonic
  • Optsprezece lucruri improbabile pe care le-am spus așa, ca și cum aș flirta
  • Igor
  • Ce griji să-ți faci când împărtășești lucruri
  • Fete și nemernici
  • Barry
  • Îndrăgostirea
Secțiunea II
  • Corpul
  • ”Dietă”, un simplu cuvânt
  • Scene de sex, scene de nuditate
  • Cincispreze lucruri pe care le-am învățat de la mama
  • Ce am în agentă
  • Cine mi-a mutat uterul?
Secțiunea III
  • Prietenia
  • Pasiune de fete
  • Cea mai bună parte
  • Treisprezece lucruri despre care am învățat că nu e ok să le spui prietenilor
  • Grace
  • Zece motive pentru care eu <3 NY
Secțiunea IV
  • Munca
  • Cum, se presupune că-i ceva distractiv?
  • Micile mănuși de piele
  • Șaptesprezece lucruri pe care le-am învățat de la tatăl meu
  • E-mailurile pe care le-aș trimite dacă aș fi puțin mai nebună/nervoasă/curajoasă
  • Nu mi-am tras-o cu ei, și tot au țipat la mine
Secțiunea V
  • Imaginea de ansamblu
  • Eu *ceva semn* terapia
  • E chiar pe bune?
  • Top 10- Grijile mele cu privire la sănătate
  • Bună, mamă, bună, tată
  • Lucrurile pe care le regret 
  • Ghid pentru fugitul de acasă
  • Mulțumiri


Introducerea pe care ne-o oferă Lena este părerea fiecărei adolescente despre ea însăși, chiar și unii băieți mai zic asta:

”AM 20 DE ANI si ma urasc. Parul, fata, linia convexa a mijlocului meu. Vocea care imi iese din corp nesigura si tremuratoare si poemele care ies sentimentale, aproape plangacioase. Felul in care parintii mei, cand vorbesc cu mine, folosesc un ton doar putin mai ridicat decat atunci cand vorbesc cu sora mea, de parca as fi vreun functionar public care tocmai a cedat nervos si care, daca il mai stresezi putin, ar putea sa-I arunce in aer pe ostaticii pe care ii are legati in beci. Toata ura asta o maschez cu un fel de acceptare de sine cam agresiva, asa. Imi vopsesc parul cu o nuanta de galben fluorescent, ma tund cu chica, o tunsoare inspirata mai degraba de fotografiile din anii 1980 decat din vreo tendinta actuala. Ma imbrac in haine din supraelastic care se strang pe corp in cele mai nepotrivite locuri. Ma cert groaznic cu mama cand aleg sa port o bluza cu imprimeu de banana care mi se termina deasupra buricului si colanti roz atunci cand vizitam Vaticanul, iar turistii credinciosi se holbeaza ca prostii si se dau la o parte din calea noastra.”

Fiecare spunem asta, de câteva ori, ”părul e urât”, ”sunt grasă”, ”nu-s frumoasă”. Deși știm că nu este adevărat, nouă, adolescenților, ne place să ne plângem de milă și astfel Lena ne dă ocazia perfectă pentru a ne regăsi.

Pe lângă aceste aspecte, cartea este un ciudățică și stranie, chiar dacă Lena spune toate întâmplările ei sincere, a avut niște întâmplări proaste, care nu prea ar trebui să se regăsească prin cărți: beție, sex cu diferiți bărbați fără să treacă după aceea la un nivel mai avansat, tulburări psihice, dormitul împreună cu orice tip. Probil și mentalitatea este diferită în New York și aceste aspecte/întâmplări sunt obișnuite pentru o fată, dar spre exemplu în România este ceva cu totul greșit.
Că tot veni vorba de mentalitate, eu în fiecare vară locuiesc în Italia, la fel și iarna și spre deosebire de România, Italia este mai dezvoltată, pot spune că mentalitatea italienilor este mult mai ok, față de cea a românilor.

Pot spune că ”am terminat-o parțial” cartea, deoarece nu mi-a plăcut așa de mult, chiar dacă erau teme beazat pe perioada ”adolescenței”. Nu este o carte rea/proastă, doar că nu este genul meu, deloc!
Lena povestește prea mult despre sex și aventurile pe care aceasta le-a avut pe parcursul vieții. Mai vorbește și despre viață, familie, părinți, cât și despre ședințele la diferiți psihologi și psihiatrii, pe care aceasta i-a vizitat.

Deși, fiecare are gusturi diferite, vouă s-ar putea să vi se pară potrivită, să culegeți câteva sfaturi sau să credeți că este cea mai bună carte pe care ați citit-o vreodată.

Mie, sincer, nu m-a impresionat cât mă așteptam eu.

Știați că...?



 Înțelepciunea populară zice că, dacă ai un tată bun, înseamnă că îți vei alege ca bărbat un om bun?



Melodia pe care am ascultat-o: 



RATING:



You May Also Like

1 comentarii