Recenzie: „Toate acele locuri minunate” de Jennifer Niven

Titlul: Toate acele locuri minunate

Autor: Jennifer Niven

Dată apariție: septembrie 2015

Categorie: Ficțiune/Adolescneți

Nr. pagini: 408

Editură: Trei


Theodore Finch e fascinat de moarte şi se gândeşte neîncetat la tot felul de modalităţi în care şi-ar putea pune capăt zilelor.

Violet Markey trăieşte pentru viitor, numărând zilele rămase până la absolvire.
Cand Finch ar putea evada atât din micul ei oraş din Indiana, cât şi din suferinţa copleşitoare provocată de recenta moarte a surorii sale.

Când Finch şi Violet se întâlnesc pe marginea clopotniţei de la şcoală, nu este foarte limpede cine pe cine salvează. Iar când devin parteneri într-un proiect de descoperire a „minunilor naturale" din statul lor, amândoi fac descoperiri mult mai importante: Finch poate fi el însuşi numai alături de Violet. Iar Violet numai alături de Finch poate uita de numărătoarea zilelor şi poate începe să le trăiască.

Însă, în timp ce lumea lui Violet creşte, a lui Finch începe să scadă.



Nu am să mă mai încred în spusele altora. Nu mai ascult oamenii din jurul meu când vine vorba de cărți populare/contemporane/abia apărute.

Vă recomand să nu mai mergeți pe fraza: „Cartea aceasta este superbă, mi-a plăcut la nebunie și nu o să regreți că ai cumpărat-o!”. Mai ales dacă în poza de profil apare o fetiță de 13 ani cu flori-n cap, filter de pe snapchat. Nu vă încredeți în copii!

Un alt aspect ar fi să nu mai am așteptări de la o carte, de la nicio carte! Pentru că mereu ajung să mă dezamăgească.

„Toate acele locuri minunate”  este una din experiențele mele proaste în materie de cărți populare. Nu pun acum în aceeași oală restul cărților contemporane, nu toate sunt la fel, dar aceasta, din punctul meu de vedere, nu este o carte SUPERBĂ. Nu are nicio legătură că „nu am citit-o în momentul potrivit”. Când ar fi trebuit să citesc această carte? Când eram pe punctul să mă tai sau să plâng, să fiu în depresie?

Nu, cartea aceasta nu te ajută să treci peste depresie, nu are niciun remediu împotriva depresiei, nu te face să te simți mai bine.

Photo via iulianacazan_


Finch și Violet se întâlnesc în clopotnița școlii. Finch o vizitează destul de des, deoarece are în gând sinuciderea. Mereu ajungea pe clopotniță și „Acum e momentul.” Însă renunța de fiecare dată.
De data aceasta nu a avut nimic în gând, doar că a găsit-o acolo pe Violet. Mai târziu toată școala crede că Violet l-a salvat pe Finch de la sinucidere. Totul fiind invers.

În mare parte se vorbește despre călătoriile personajelor principale, călătoriile lui Finch și Violet. Călătorii pentru ora de geografie.
Aceștia sunt în aceeași echipă la ora de geografie, pentru proiectul pe care îl au de făcut aceștia sunt nevoiți să viziteze diferite locuri din Indiana. 

„De ce ar trebui Indiana să fie vizitată?”



Theodore Finch reprezintă tristețea întruchipată într-un corp vesel. Acesta suferă de tulburări mentale grave (ăsta-mi aduce aminte de mr.robot). Finch are o frică, să nu aibă o viață monotonă, ziua de mâine să nu fie plictisitoarea și să rămână pe loc. Nu doarme mai deloc, în loc de somn preferă alergatul (și nu pe distanțe mici).

P.S Finch este vegetarian: „Sunt mai multe moduri de a muri. Unul este să te arunci de pe un acoperiș, iar altul să te otrăvești lent, în fiecare zi, mâncând carnea altuia.”

Nu-i poți împiedica pe oameni să moară. Nu-i poți opri să plece. Nici pe tine nu te poți opri să pleci. Mă cunosc suficient de bine ca să știu că nimeni altcineva nu te poate ține treaz sau nu te poate împiedica să dormi. 


Violet Markey este o elevă de liceu care nu a trecut peste moartea surorii ei. Din cauza unui accident de mașină, în care se afla și ea, sora ei a murit, rămânând în urma surorii ei doar o pereche de ochelari. Ochelari pe care Violet îi poartă pentru a o simți și o avea mai aproape pe Eleanor.

Violet se gândește doar la sora ei, cum ar fi fost dacă nu o luau pe drumul acela, dacă mergeau pe drumul cel bun? Violet nu acceptă pierderea surorii ei nici după un an.

Care o să fie scopul de ce aș vrea să încep o nouă revistă? (blog online) Întrucât cei de seama mea au nevoie de un loc unde să poată merge penreu un sfat sau pentru ajutor sau amuzament sau doar ca să existem fără ca cineva să-și facă griji pentru ei. Undeva unde pot să nu aibă limite și temeri și să fie în siguranță, ca în propriile lor camere.



Aici ar trebui să dezvolt de ce nu i-am dat 5 stele acestei cărți? 
Mie una nu mi-au plăcut deciziile pe care le-a făcut autoarea. Trebuia să-i ajute pe cei care au depresie sau anxietate să treacă prin asta sau măcar să găsească un sprijin în această carte... pe când autoarea a ales calea cea mai ușoară: sinuciderea.

Cartea este simpatică în adevăratul sens al cuvântului, dar nu am putut simți nimic, nu mi-a provocat piele de găină, nici măcar nu am plâns când a trebuit. Voiam să fie o carte motivațională și persoanele care trec prin momente grele să găsească doi adolescenți cu aceleași probleme, dar să-i ajute să treacă prin asta.

Nu, cartea aceasta nu a vrut să arate că dacă te sinucizi lași persoane triste în urmă, persoane suferind din cauza pierderii. Eu una nu am văzut acest lucru. 

Asta a fost părerea mea, nu spun că pentru alții nu este o carte bună sau foarte frumoasă, gusturile diferă.


Trebuie să-ți trăiești viața ca și când n-o să-ți pară niciodată rău de nimic. Pur și simplu este mai ușor să faci lucrurile bine din prima, ca să nu fie nevoie să-ți ceri scuze pe urmă.

Nu-i poți împiedica pe oameni să moară. Nu-i poți opri să plece. Nici pe tine nu te poți opri să pleci. Mă cunosc suficient de bine ca să știu că nimeni altcineva nu te poate ține treaz sau nu te poate împiedica să dormi. 

Există un final încorporat pentru toate lucrurile din lume, nu-i așa? Adică, un bec de 100 wați este proiectat să dureze 750 de ore. Soarela va muri cam în 5 bilioane de ani. Noi toți avem un termen de valabilitate. Cele mai multe pisici pot trăi cincisprezece de ani, poate un pic mai mult. Câinii trăiesc până la doispreze ani. Un american obișnuit este proiectat să dureze douăzeci și opt de mii de zile după naștere, ceea ce înseamnă că există un anumit număr de ani, zile și ore până la momentul în care viața noatră se va sfârși.

Care o să fie scopul de ce aș vrea să încep o nouă revistă? (blog online) Întrucât cei de seama mea au nevoie de un loc unde să poată merge penreu un sfat sau pentru ajutor sau amuzament sau doar ca să existem fără ca cineva să-și facă griji pentru ei. Undeva unde pot să nu aibă limite și temeri și să fie în siguranță, ca în propriile lor camere.

Niciunul dintre noi nu știe cât mai are de trăit, poate încă o lună, poate încă cinci ani mie îmi place să trăiesc de parcă mi-ar mai fi rămas numai două zile.

Îmi amintesc cum alergam pe un drum, spre o seră de flori. Îmi amintesc zâmbetul ei și râsul ei când am fost cel mai bun eu, și ea mă privea de parcă n-aș fi putut greși și aș fi fost sănătos. Îmi amintesc mâna eu într-a mea și felul în care mă simțeam în momentele acelea, ca și când ceva sau cineva mi-ar fi aparținut.

Lucrul de care mi-am dat seama este că nu contează ce iei, ci ce lași.


Jessamyn West (1902-1984, o autoare americană de proză scurtă și romane) a spus că „scrisul este atât de dificil, încât scriitorii, având propriul iad pe pământ, vor scăpa de orice pedeapsă pe lumea cealaltă.”

În 1912, un bărbat pe nume Franz Reichelt a sărit din Turnul Eiffel, purtând un pardesiu-parașută creat de el. A sărit cu scopul de a-și testa invenția se aștepta să poată zbura ▬, dar a căzut drept în jos, s-a lovit de pământ ca un meteorit, iar impactul a lăsat în urmă un crater de 15 centimetri.

Un chinez a murit din lipsă de somn, după ce a stat treaz timp de unsprezece zile, încercând să urmărească absolut toate meciurile din Campionatul European. În a unsprezecea noapte, a văzut partida în care Italia a învins Irlanda cu 2-0, a făcut un duș și a adormit în jur de cinci dimineața. Și a murit.


În martie 1941 după trei căderi nervoase majore, Virginia Woolf i-a scris soțului ei un bilet și a plecat spre un râu din apropiere. Și-a îndesat pietre în buzunare și s-a afundat în apă. (Dragul meu, își începea ea biletul, simt limpede cum înnebunesc iar. Simt că nu mai putem trece din nou prin momentele acelea îngrozitoare. Așa că o să fac cum cred eu că e mai bine.)

Spânzurarea este metoda cea mai folosită de sinucigașii din Marea Britanie, pentru că spun cititorii, este considerată deopotrivă rapidă și ușoară. Lungimea sforii ar trebui să fie calculată în funcție de greutatea persoanei, altfel numai rapidă sau ușoară nu este.
Metoda modernă de execuție prin spânzurare este denumită „Cădere lungă”.


Mai puțin de două procente din populația Statelor Unite se sinucide prin înec, poate și pentru că trupul omului e făcut să plutească. Țara aflată pe primul loc în lume în ceea ce privește numărul de înecați, accidental sau în alte moduri, este Rusia, care are de două ori mai multe morți de acest tip decât următoarea din clasament, Japonia. Insulele Cayman, înconjurate de Marea Caraibelor, număra cele mai puțin cazuri de înec din toată lumea.

Cele mai multe sinucideri survin în intervalul prânz-șase după amiază.

Tipii cu tatuaje sunt mai predispuși să se sinucidă prin împușcare.

Oamenii cu ochii căprui aleg mai degrabă spânzurătoarea sau otrăvirea.

Băutorii de cafea sunt mai puțin predispuși la sinucidere decât cei care nu beau.



Eu am fost Tigru!
Ține minte: Citește cu ochii tăi, nu prin ochii altcuiva!


You May Also Like

21 comentarii

  1. Ce fapte trite, acestea cu spanzuratoarea. Chiar nu stim detalii si nici nu pot spune ca m-am interesat vreodata despre asa ceva. Baiatul acela care a murit upa 11 zile fara somn?? Doamne, dar ma intreb cum o fi rezistat sa ajunga pana la 11 zile! Ca eu daca pierd o noapte sunt in stare sa dorm doua zile :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu este o carte înfricășătoare, normal este recomandată adolescenților...
      Nici eu nu îmi închipui cum a rezistat 11 zile...

      Ștergere
  2. Sincer, am citit această carte, dar nu mi-a plăcut. Consider că nu este o carte tocmai... nu știu, eu nu aș recomandat-o copiilor, spre exemplu, sau tinerilor. Părerea mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu prea m-am împacat bine cu cartea asta.
      Asta am spus și eu, dar mai mascat, eu una nu recomand cartea copiilor care chiar trec printr-o perioadă ca asta...

      Ștergere
  3. Nu am auzit de aceset autor Jennifer Niven, dar este bine ca l-ai mentinat.
    Multumim pentru recenzia facuta acestei carti. Merita lecturat pentru cei pasionati de beletristica in funcite de timpul fiecaruia. E bine ca aduci lucruri noi despre carti.
    Cosmin

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine că m-ai scutit să citesc această carte :) în schimb, mi-au plăcut citatele.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mereu faci recenzii foarte creative și intersante ca și structură. Îmi place mult coperta cărții și pare a fi o lectură plcăută dacă e pe stilul tău cartea. Pentru mine e un pic prea mult subiectul abordat, dar aș sta să o citesc doar așa pentru o mini analiză psihologică a personajelor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult, încerc să scot la suprafață tot ce ascund acele coperte!
      Eu una am adorat coperta, dar mi-a părut rău că nu a fost ce mă așteptam eu cartea aceasta... :(

      Ștergere
  6. Apropo de sinucidere...poate nu are legatura cu cartea, insa am citit ieri un articol destul de lung despre Balena Albastra....Doamne, parca citeam o fictiune!!! E trist ca tinerii nu cauta solutii si prefera sa isi ia viaata, cel mai de pret cadou de la Dumnezeu!
    Poate si in cartea asta protagonistii nu isi doresc sa traiasca, pentru ca nu au motive si pare ca in jurul lor nimic nu are rost...si cu ei si fara ei, viata celor din jur ar continua...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu jocul, e de ceva timp prin mass media, abia acum ai aflat?
      Personajele sunt cam pe aceeași lungime, dar mai mult Finch, băiatul este mai retras și mai... deci îmi pare atât de rău că a preferat să plece în loc să rămână alături de Violet! :(

      Ștergere
  7. Vai,cate lucruri poti citi.... mai ca-mi vine sa merg in lume. Se poate sa cad in extrema parintelui care se pregateste pentru perioada de adolescenta a copiilor... si atunci nu mai termin cu acest subiect.
    Clar, aceasta carte este pe lista mea de _ NOT TO READ_ !

    RăspundețiȘtergere
  8. Un fel de "Veronica se hotaraste sa moara"?, dar nereusit?

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce bine că beau multă cafea... :)) Oricum, m-ai făcut curios, chiar dacă ai spus că nu ți-a plăcut, poate o să găsesc, totuși, ceva în ea care să-mi placă! :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Mie imi place sa beau cafea (chiar mai multa decat e cazul), asa ca sunt safe :D

    Nu imi place cum suna cartea asta, nu cred ca as citi-o.

    RăspundețiȘtergere
  11. Este un subiect destul de sensibil, cred ca m-ar deprima si mai tare o asemenea carte, nu ma simt confortabil citind despre sinucidere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atunci să nu te apuci de ea, nu vreau să te am pe conștință! Glumesc :))

      Ștergere