19 august 2019

Recenzie: „Everless” de Sara Holland

⌛Titlu: Everless
⌛Autor: Sara Holland
⌛Categorie: Ficțiune/ Fantasy
⌛Pagini: 344
⌛Editura: Nemira

Mulțumiri prietenilor de la Nemira pentru frumusețea aceasta!
Puteți achizițona #Everless printr-un click aici.

Hello peeps!
Astăzi călătorim în regatul Sempera și ne plimbăm puțin prin Everless alături de Jules & the team.

          Everless a fost aleasă drept lectură pentru clubul de carte @Bookuria, așa am ajuns să cunosc un fantasy, ce are un concept nou pentru mine. Să-ți folosești sângele drept monedă, drept timp? Nou pentru mine, dar s-ar putea ca unii dintre voi să fi văzut filmul InTime cu Justin Timbarlake și deja să cunoașteți această lume.



          Cartea mi s-a părut lentă pentru început, abia în ultimele 70 de pagini am simțit cu adevărat acțiunea, abia spre sfârșit mi-a început inima să bată mai tare, mai rapid. Am dat pagină după pagină fără să-mi dau seama că uneori uitam să respir.




          La început o avem pe Jules, personajul principal, care se luptă cu sărăcia, aici o citez pe mama „Mi-a fost milă de Jules, se chinuia să pescuiască niște pești, iar apoi abia reușea să-i vândă”. Într-adevăr, mamei i-a plăcut de Jules, eu una nu am vibrat deloc alături de ea.

          Totul începe în Crofton, orașul unde Jules este exilată, unde alături de tatăl ei trăiește și încearcă să se descurce. Adevărata acțiune începe când Jules merge înapoi în Everless, Sempera pentru a face rost de monede, pentru tatăl ei, pentru a reuși să-și achite datoria.         

În Sempera peisajul se schimbă, apare un alt decor, alte personaje puternice. Totul se învârte în jurul reginei care sosește în regat, discuțiile sunt despre nuntă, despre alchimist, vrăjitoare...

Și cu siguranță mă simt blestemată. Greutatea tuturor lucrurilor pe care le-am pierdut e ca o colecție de stânci pe care le port în piept.
          Jules are un trecut în Everless, prieteni chiar, care se bucură să o revadă și nu numai. Facem cunoștință cu Roan și Liam, cei doi lorzi din Sempera, acest triunghi amoros mi-a dat dureri de cap.

          Mr. Ember, tatăl lui Jules, îi interzice de la început fiicei sale să meargă în Sempera, oricât ar primi pentru serviciile ei, însă Jules se gândește doar cum să-și cruțe tatăl, cum să-i mai păsteze timp. Așadar, Jules pleacă fără să asculte sfaturile tatălui. Însă, mai târziu, tatăl ei ajunge în Sempera doar pentru a o avertiza pe Jules despre regină și cum nu are voie să se apropie de ea.

Acest lucru a intrigat-o pe Jules, astfel a încercat să avanseze de la titlul de slujitoare și să fie mai aproape de regină.



          Totul se petrecea lent, dar detaliile nu încetau să apară, fiecare captiol mă surprindea și aflam lucruri pe care nu mi le-aș fi imaginat până să citesc.

          Jules și-a construit o relație puternică alături de unele personaje, a luptat pentru binele lor, al celor apropiați, al Semperei și, desigur, pentru tatăl ei.

          Aflam tot mai multe lucruri despre alchimist și vrăjitoare, mi-am fixat niște personaje care ar putea îndeplini aceste roluri, dar finalul m-a surprins, m-a șocat și chiar am făcut o pauză de uimire atunci când am aflat totul. Când ceața mi s-a ridicat de pe ochi, abia atunci toate lucrurile se legau și făceam conexiuni între personaje și acțiuni.



          Jules Ember este o adolescentă de 17 ani care a fost exilată din Sempera, deoarece a greșit în fața lorzilor. Ea împreună cu tatăl ei și-au găsit un loc în Crofton, unde viața lor nu era prea bună. În Sempera erau oameni respectați, tatăl ei era fierarul regatului și câștiga modest pentru a se întreține. În Crofton lucrurile stau tocmai invers, sunt plini da datorii, tatăl ei este bolnav și nu știe cât ar putea să mai reziste pentru o altă chirie.


          Jules este genul acela de personaj neînfricat care-și bagă nasul peste tot, vrea să afle cât mai multe detalii, să știe ce se întâmplă și să fie cât mai implicată. Nu cauzează probleme, dar este foarte stângace când vine vorba să-și ascundă identitatea.

          Roan este unul dintre frați, unul dintre prietenii lui Jules. El împreună cu Liam petreceau timpul în copilărie alături de Jules. Roan este tipul blând, care iubește cu adevărat, protector și care ar face orice pentru persoana iubiră.


Iubește sincer și vrea să o protejeze pe Jules, o recunoaște imediat ce ajunge în Sempera, îi spune adevărul despre întâmplarea din copilărie. O ajută să ajungă alături de regină sau cel puțin alături de fiica acesteia.

          Eu una am fost team Roan și mi-ar plăcea să-i văd împreună, să știu că luptă împreună pentru binele Semperei.

          Liam, fratele malefic, este personajul pe care l-am urât de cum am dat de el printre pagini. Mi-a displăcut atitudinea superioară față de orice persoană. Într-adevăr este implicat în regat, ajută, dezvoltă regatul. 



          A început să-mi placă de el abia pe la final, deoarece totul se ridica din ceață, lucrurile se puneau cap la cap, acțiunile lui aveau sens într-un final și chiar l-am compătimit. Însă aș fi vrut să fie conturat altfel, chiar dacă era genul bad boy și toate alea, această atitudinea a fost slab construită. Personajul mă enerva mai mult pe mine, decât să-mi inducă o stare de răutate sau severitate.

Îmi plac personajele rele sau negative, dar Liam a fost un fel de corcitură de gen și mi-a stricat perspectiva asupra lui. Sunt curioasă din volumul II cum o să fie conturat.


Ivan, ah, Ivan! Acesta e genul de răutate pe care o accepți la un personaj, pe el l-aș vedea în locul lui Liam și mi-ar plăcea.

          El este unul dintre ajutoarele regatului, el se ocupă de gărzile din regat. Deși avea sânge rece, mi-a plăcut modul de abordare, mi l-am imaginat exact cum am vrut și l-am conturat după bunul plac.
          Everless este interesantă, un subiect neîntânit de mine, personaje nu foarte bine conturate, acțiunea lentă la început, dar spre final mănânci efectiv din pagini. Finalul te dă complet peste cap, personajele te surprind când te aștepți mai puțin. Începi să o urăști pe autoare pentru unele decizii, te atașezi de personaje și vrei să le dai o altă traiectorie.

          Într-un final totul prinde contur, dar ceva lipsește, încă nu am aflat, dar abia aștept să văd continuarea și să-mi revăd personajele... Ce au mai rămas...

Keep reading until next time,
Tigruț

17 august 2019

Back home.




Hello, peeeeeps!
Mi-a fost așa dor să scriu asta! Ah!
Mi-ați lipsit mult și mă simt bine să fiu „acasă” din nou!


Mi-am planificat ca de luni să fac un mic „experiment”, vreau să fac o săptămână de recenzii. Cum a venit inițiativa aceasta? O urmăresc pe Andreea Chiuaru (de la blogul blogdeidei.ro) pe Instagram de anul trecut, de prin octombrie. Ea tocmai și-a planificat o lună de articole, eu una nu m-aș descurca cu atâtea postări, deoarece sunt axată doar pe un subiect: cărți, poate și filme.

Îmi propun ca în fiecare zi, de pe 19 august până pe 25 august, să apară câte o recenzie pe blog.

Iar alte noutăți pe care aș vrea să vi le transmit ar fi faptul că m-am întors pe bookstagram (@pierdutiinliteratura) și am întemeiat și un club de lectură în Iași, duuupă câteva luni bune. Ne găsiți pe pagina de Instagram @Bookuria. Suntem 4 fete care ne-am unit forțele și am scos ceva frumos, sperăm noi să vă și placă.

Chiar dacă nu sunteți din Iași, noi o să facem partea aceasta și online, vă invităm să citiți alături de noi și să ne dați de știre tag către noi și nu ezitați să folosiți hashtagul #bookuriaclub pentru a vă descoperi.

Cartea pentru august – septembrie este „O fată din bucăți”, propunerea mea, și abia aștept să văd ce se ascunde după coperta „tristă”.

          Mi-am propus să vă povestesc puțin despre facultate, câte ceva despre voluntariate și diferite lucruri ce s-au mai întâmplat în acest an. Chiar aș schimba puțin tematica blogului. Vreau să vă aduc mai multe subiecte, dar, desigur, cărțile rămân obiectivul meu principal. Vorbim curând despre facultate, voluntariate, bloggeri începători...


Acestea fiind spuse, noi ne revedem de luni în fiecare zi cu câte o recenzie!

Stay tuned,
Tigruț



25 martie 2019

RECENZIE: „BirdBox: Orbește” de Josh Malerman

👣Titlu: BirdBox: Orbește
👣Autor: Josh Malerman
👣Categorie: Crimă/ Thriller/ Mystery
👣Pagini: 352
👣Editura: Corint (Leda Edge)

Mulțumiri prietenilor de la Corint (Leda Edge) pentru frumusețea aceasta!
Puteți achizițona #birdbox Orbește printr-un click aici.



          Îmi era dor să citesc un thriller și, ca prin magie, Flori, de la editura Corint, mi-a trimis email cu campania pentru #citescbirdbox. Campanie în care fiecare se leagă la ochi și face poză cu cartea. Eu nu prea-mi fac poze și, cumva, provocarea aceasta mi-a dat puțin de gândit.

Am acceptat, într-un final, din două motive: am văzut filmul și era ceva nou și interesant, iar al doilea motiv a fost să ies cumva din zona mea de confort și să-mi fac o poză pentru Instagram, să susțin campania #citescbirdbox.




          Malorie își crește copiii așa cum poate: cu ușile-ncuiate, draperiile trase și toate ferestrele acoperite cu saltele, să nu poată pătrunde nicio rază de lumină. Să nu poată zări ce este afară.

          Bird Box începe după ce apare un fenomen, destul de ciudat, la scară globală. Pornind din Rusia, trecând prin Alaska și instalându-se, în cele din urmă, într-o suburbie din Detroit; loc unde începe aventura noastră.

          Știm că afară se află ceva/cineva. Acel ceva sau cineva îi duce pe oameni la disperare, nebunie și într-un final ajung să se sinucidă. Treptat oamenii din Detroit, cei conștienți, încep să-și ia măsuri de precauție: se închid în case (indifierent dacă a lor sau a unor persoane necunoscute), încep să acopere ferestrele cu diferite lucruri (pături, saltele) și să-și fac un plan de supravețuire. Într-un final rămân fără apă și electricitate și trebuie să se descurce cumva...

Există o singură regulă: orice ai face, orice s-ar întâmpla, orice ai simți, nu deschide ochii.


          Avem prezent în carte și un calendar neliniar, diferența între acțiuni este de 4 ani, prima perspectivă e de când Malorie descoperă acest fenomen și caută un loc de refugiu, iar celălalt este peste 4 ani când Malorie are de 2 copii de care trebuie să aibă grijă.

În prima parte îi cunoaștem pe: Tom, Douglas, Felix, Olympia, Charlie, Lucy, care și-au găsit deja un loc unde să locuiască și să se ferească de fenomenul de afară... Iar în cea de a doua parte rămânem cu Tom, Malorie și cei doi copii, de aici descoperiți voi ce vor să facă în continuare!


          Malorie este personajul principal, personaj din care ne este prezentată acțiunea. Aceasta are 2 copii: Fată și Băiat, de care are grijă. O să observați că Malorie nu este o mamă ca toate celelalte, aceasta își antrenează copiii de mici pentru a putea supravețui acestui fenomen.

          Mi-am spus de multe ori, pe parcurs ce citeam, că Malorie este o mamă severă, care uită cu adevărat că sunt niște copii, dar în timp, după ce parcurgi mai mult din carte, vei observa că este necesar acest lucru.


Demoni. Diavoli. Distrugători. Poate că sunt toate aceste lucruri deodată. Drac e un cuvânt prea blând. Sălbatic, prea uman. Oare știu ele ce ne fac? O fac cu bună știință?

          Malorie trăiește mereu cu frică că nu va prinde ziua de mâine, că acel fenomen o va ajunge și că va fi doborâtă de el, după atâția ani. Sentimentul de tristețe este predominant, se gândește tot timpul la copiii ei: dacă nu o să vadă vreodată o pasăre sau albastrul cerului? Dacă o să fie nevoiți să trăiască așa tot timpul? Dacă nu vor cunoaște niciodată viața cu adevărat?

Malorie trăiește zi de zi cu aceste gânduri și își dorește o viață normală pentru copii.

Voi să-mi spuneți dacă Malorie este o mamă bună sau nu!

          Un alt personaj la fel de important este Tom, care are grijă de casa în care s-au baricadat cu toții. Acesta este singurul care făcea un echilibru între lumi, îi ajuta pe toți să rămână calmi, lua cele mai importante decizii; iar cel mai important, într-un final, a avut grijă de Malorie să ajungă în siguranță cu cei mici, s-a sacrificat pentru cei din jurul lui tot timpul. Nu s-a pus niciodată pe primul loc, a încercat să protejeze orice om, uitând de el. 
          Recomand cartea aceasta amatorilor de horror sau celor care abia au început să guste din genurile acestea (horror, thriller, mystery), deoarece este o carte altfel. E bună, foarte bună și diferit de tot ce am citit până acum, personajele au un contur aparte, acțiunea este diferită și merită cu adevărat citită.


          Cartea se citește foarte ușor și este digerabilă, te ține în suspans. Josh Malerman a construit capitolele foarte ingenios, din punctul meu de vedere, îți oferă un capitol plin de suspans, apoi te lasă un capitol să te relaxezi pentru a veni cu următorul capitol de ațiune și dramă. Mi-a plăcut foarte mult antrenamentul acesta dintre capitole și aș vrea să mai întâlnesc lecturi de genul.

14 martie 2019

#experțiîncărți: Obiecte ascuțite de Gillian Flynn




Hello peeps! 💜

Anul acesta Librarium a împlinit 10 ani, acest eveniment a lansat și o campanie denumită #experțiîncărți, fiind prezente 9 categorii de experți pentru toate genurile literare.

Îi mulțumesc Ghandei, de la Jurnalul unei cititoare, că m-a recrutat pentru această campanie și mi-a încredințat încrederea ei în legătură cu timpul meu. Când vine vorba de deadline-uri sunt praf, nu reușesc să mă pregătesc în totalitate și las mereu pe ultima clipă ce am de făcut.

Am fost aleasă drept expertul în romane polițiste, pe filiera thriller/horror, hihi, deci recomandarea mea a fost una pe măsură! Eu i-am recomandat Andreei, de la blogul ce-i poartă numele Andreea Pandelea, iar astăzi aflați dacă lectura pe care i-am recomandat-o i-a plăcut!
Eu am ales să primesc o recomandare de la expertul în cărți pentru adolescenți (YA) și, credeți-mă, nu a fost deloc ușor! (Scuzele mele, Teodora!)

Vedeți recenzia mea aici:



Recenzia Andreei în legătură cu Obiecte ascuțite de Gillian Flynn:

Mi-am dorit foarte mult ca alegerea mea să fie o carte thriller nu pentru că nu aș mai fi citit cărți din această categorie – nu multe, sinceră să fiu –, ci pentru că de la un timp am început să prind gustul acestor povești. Cred că de prin vară, dacă nu mă înșeală memoria, am realizat că acest gen ar putea să devină, încetul cu încetul, unul preferat. Și cu toate astea, refuz să mă consider un expert în thrillere,iar  faptul că expertul de la care a trebuit să primesc o recomandare a fost fix o persoană care se pricepe foarte bine la acest gen, nu a putut decât să mă încânte. 

Recunosc că, atunci când Alexandra mi-a recomandat să citesc Obiecte ascuțite, am fost destul de reticentă în accepta sau a prefera ca aceasta să îmi spună un alt titlu, deoarece am reușit să vizionez trei episoade din mini-seria cu același nume, și cu toate că mi-a plăcut destul de mult atât cât am văzut, parcă nu mai simțeam același interes și pentru a citi cartea. Iar acest aspect cred că s-a datorat și faptului că niciodată nu am fost foarte atrasă de cărțile lui Gillian Flynn; poate popularitatea, nu știu. Dar apoi am fost asigurată că romanul avea să fie mult mai bun și că nu se compara cu ecranizarea, plus că voiam – până la urmă – o provocare. Ceva ce nu aș fi citit, în mod normal, chiar și dacă era vorba despre un thriller. Îmi aduc aminte că m-a sfătuit să o lecturez cu melodia Send my love a lui Adele, doar că, dragă Alexandra, am uitat de ea. În schimb, am reascultat-o după ce am citit cartea și, împreună cu acțiunea și sentimentele pe care mi le-a oferit povestea, recunosc că îți dau dreptate. Se potrivește atât de bine!


Singura frică reală pe care am avut-o cu această carte, a fost să nu fie o carte polițistă, în sensul că povestea să nu se ducă mai mult în acea zonă; știu că, de multe ori, un thriller vine la pachet și cu o anchetă, scene polițiste și altele de genul. Nu am nimic cu acest gen, doar că nu sunt atât de prietenă cu el și nici nu cred că o să ne înțelegem foarte bine vreodată. Și am primit exact ce mi-am dorit, deoarece, în ciuda faptului că marea majoritate a acțiunii s-a petrecut în jurul rezolvării cazurilor de omor ale celor două fete, latura psihologică, traumele familiale, problemele cu care se confrunta Camille ce țineau de trecut. Iar acesta este și unul dintre aspectele care mi-au plăcut foarte mult la Obiecte ascuțite: s-a concentrat nu atât de mult pe acele ucideri, cât pe personajul Camille care, cu toate că mă enerva în unele momente, mi-a fost cam greu să nu o plac.  Acum nu știu cum au perceput ceilalți cartea, dar mie asta mi-a transmis, și atâta timp cât nu este ceva negativ, sunt împăcată, ca să o spun așa. 

          Wind Gap este genul acela de orășel în care toată lumea se cunoaște, în care, aparent, secretele sunt fie greu de păstrat – unele personaje au fost atât de pisăloage în a-l împinge pe respectivul să le spună fix ceea ce își doreau –, fie nu există. Sau ai impresia că există un secret, când, de fapt, se află doar în capul tău. Ceea ce vreau să spun este că dacă vrei să ții ceva pentru tine, dacă îți exprimi sentimentele într-un mod care, aparent, pare a fi anormal sau exagerat, bați imediat la ochi. Nu că așa ceva nu s-ar întâmpla peste tot, dar într-un oraș mic, în care mai toată lumea se cunoaște cu ceilalți de-o viață, atunci când în oraș pășește cineva nu nou, ci transformat, devii o țintă. Și am ajuns la un personaj care mi-a fost foarte drag în carte, un anume J., care a fost atât de în centrul atenției, atât de criticat și învinuit, încât m-a determinat să urăsc toată acea comunitate din Wind Gap. Unii oameni pot fi atât de toxici! 

Toată acea atmosferă de necunoscut, toate acele ucideri învăluite în mister – într-unul atât de adânc, încât nimeni nu poate să își dea seama ce ar putea fi vinovat –, secretele, anumite informații pe care unii le au despre unele personaje, au creat din Obiecte ascuțite o carte pe care cu greu am putut să o las din mână. O poveste care poate fi oricând inspirată din realitate, ce m-a determinat să îmi doresc atât de mult să aflu identitatea criminalului, încât, în momentele în care mi s-a permis să o citesc – în perioada asta, lipsa timpului liber a fost/este o uriașă problemă –, cu greu am putut să fiu capabilă să fac altceva. 

Cu toate că Obiecte ascuțite a fost o carte care mi-a plăcut mai mult decât m-aș fi așteptat, a existat un aspect care mi-a știrbit puțin din plăcerea lecturii. Când în cursul unui an – dacă mai țin bine minte – sunt omorâte două tinere într-un oraș cu o populație nu foarte mare, consider că autoritățile ar trebui să fie mult mai vigilente. Mai ales când a doua ucidere s-a întâmplat de curând. Iar eu nu prea am văzut aceste restricții din partea primarului și a poliției, cu privire la populație. Toți oamenii mi s-au părut atât de chill, relaxați, de parcă moartea acelor fete – nu din cauza vreunei boli sau a unui accident – ar fi ceva normal. Părinții nu mi s-au părut a fi atât de speriați de faptul că în mijlocul comunității lor se află un criminal care ucide într-un mod atât de îngrozitor. 

Finalul cărții m-a lăsat destul de surprinsă, deoarece – după jumătate de carte cam începi să îți dai seama sau măcar să îți faci niște idei despre cine ar putea fi posibilul ucigaș – mi-am ales un alt „vinovat”, când de fapt s-a nimerit să fie altcineva. Ori am fost eu prea înceată în a rezolva așa-zisul puzzle, iar indiciile clare au fost vizibile cu mult înainte de bingo-ul din capul meu, ori Gillian Flynn chiar a știut cum să joace cartea acestui deznodământ, reușind să amețească toți cititorii acestui thriller. Cert este că, imediat după ce a ieșit la iveală vinovatul, am început să derulez toată acțiunea cărții de la final spre început, încercând să găsesc eventuale explicații sau gesturi care să indice vinovăția persoanei respective. Dar nu, acel personaj a fost creat foarte bine de autoare. 

Legat de mini-seria cu același nume, în care Amy Adams o interpretează pe Camille Preaker, așa cum am spus la început, am urmărit câteva episoade din ea. Acum nu o să încep să scriu o comparație carte versus serial sau să discut despre cel din urmă, ci vreau să spun următoarea chestie: am reluat serialul de la primul episod, și trebuie să menționez faptul că, dacă nu aș fi citit cartea înainte, sunt sigură că nu aș fi înțeles în totalitate adaptarea. Cât mă uitam la serial, am încercat să îl privesc, oarecum, și din perspectiva unei persoane care nu are în spate cartea citită. Iar unele aspecte nu le-aș fi înțeles înainte. Unele flaskback-uri, spre exemplu, unele scene din prezent, prezența anumitor personaje poate. Cert este că, dacă aveți în plan să urmăriți serialul și nu ați citit cartea, vă recomand să lecturați întâi ce este printre pagini, și apoi să vă apucați de serial. De fapt, este aceeași recomandare pe care o adresez la fiecare ecranizare după o carte, dar aici mai mult ca oricând. 



Spre final aș dori să îi mulțumesc foarte mult Alexandrei pentru faptul că, mai mult indirect, m-a rugat să dau o șansă acestei cărți; după ce am văzut acele câteva episoade înainte să citesc cartea, îmi cam pierise curiozitatea. Iar mulțumirea mea se datorează cel mai mult faptului că, dacă nu ar fi fost ea, Georgiana și cei de la Cartepedia – și vă jur –, nu aș fi ajuns să citesc vreodată această carte, și mergând mai departe, niciodată pe Gillian Flynn. De ce? Nu pentru că nu m-ar fi atras subiectul cărților ei, ci pentru că, devenind atât de populare – Fata dispărută cu al ei film, Obiecte ascuțite cu al ei serial, Locuri întunecate cu al ei film –, îmi era frică să nu fiu dezamăgită. Sau fie îmi doream să aștept ca acest val de popularitate să mai scadă, ca apoi, în loc să revin la autoare – cum ar fi fost normal –, să uit de tot de ea. Cert este, sunt absolut convinsă că, fără ajutorul celor menționați mai sus, nu aș fi citit niciodată Gillian Flynn, și nu aș fi avut ocazia să îmi dau seama cât de mult îmi place cum scrie și ce scrie. Cu siguranță voi citi și alte cărți scrise de ea... acum, după ce am prins gustul.
Cartea a primit 4 steluțe!

Dacă eu nu am reușit până acum să vă conving să citiți această carte, sper că a reușit Andreea. Găsiți cartea pe site-ul cartepedia.ro, dar și în librăriile Librarium din țară, unde sunteți așteptați și de #experțiiîncărți.

Puteți arunca o privire pe blogul Andreei să vedeți ce carte a recomandat ea, Andreea este expertul în cărți istorice!


08 martie 2019

5 CĂRȚI DE CUMPĂRAT DIN ANTICARIAT!




Recent, am plasat o nouă comandă pe PrintreCărți și voiam să împart cu voi câteva recomandări de cărți. Atenție însă! Promoțiile lor sunt atât de tentante încât titlurile populare se vând foarte repede, așa că dacă următoarele vă vor stârni curiozitatea, trebuie să intrați pe site cât de repede pentru a depune o comandă.

1. Irving Stone - Agonie și extaz
Imagini pentru 1. Irving Stone - Agonie și extaz

În momentul de față, mai sunt pe stoc doar două exemplare, așa că dacă vreți să puneți mâna pe unul dintre cele mai celebre romane din istorie, grăbiți-vă! În caz că nu știți despre ce e vorba, romanul are în centru viața lui Michelangelo, fiind un portret al artistului foarte detaliat. Pe mine una m-a atras acest titlu de când mă știu și sper să mă aflu în posesia lui cât de curând.

2.   Paulo Coelho - Diavolul și domnișoara Prym
Imagini pentru 2.   Paulo Coelho - Diavolul și domnișoara Prym

Aceasta și multe altele dintre romanele lui Paulo Coelho se găsesc la vânzare la un preț foarte bun pe site-ul anticariatului. Personal, am mai citit alte trei titluri de la acest autor, însă sunt foarte curioasă în privința celui de față. Tot ce știu despre conținutul romanului este faptul că o are ca protagonistă pe o femeie pusă în fața unor alegeri radicale în viață, având în vedere lupta constantă a umanității între bine și rău sau întuneric și lumină.

3. George Bacovia - Plumb
Imagini pentru George Bacovia - Plumb litera

Cui nu i-a plăcut Bacovia în liceu? Eu una încă de atunci îmi doream să pun mâna pe acest volum de poezie pentru a descoperi ce alte versuri fascinante a mai scris poetul nostru român. Am descoperit această ediție de la Litera, care cred că este cea mai nouă posibilă, așa că abia aștept să văd dacă se va păstra pasiunea mea pentru acesta.

4. Oscar Wilde - Crima Lordului Savile
Imagini pentru 4. Oscar Wilde - Crima Lordului Savile

Pentru cei dintre voi interesați de romanele polițiste, puteți găsi pe site-ul anticariatului acest titlu interesant și publicat la noi în anul 2009. Oscar Wilde se numără printre autorii mei preferați și cu siguranță această scurtă povestire nu se va lăsa mai prejos de celelalte scrieri ale sale. Din câte am înțeles, povestea este o satiră la adresa nobilimii din Epoca Victoriană, deci ce poate fi mai suculent de atât?

5. Rainbow Rowell - Fangirl
Imagini pentru 5. Rainbow Rowell - Fangirl

O carte de care cu siguranță ați auzit! Ea se găsește în anticariat la prețul de 30 lei însă trebuie să fiți rapizi pentru a putea pune mâna pe ea. E o carte foarte populară printre booktuberii de pretutindeni, așa că dacă nu ați citit-o încă, acum este ocazia perfectă!

Acestea ar fi și recomandările mele de pe PrintreCărți. Voi ce cărți ați cumpărat până acum din anticariate?




17 februarie 2019

SUNT CITITOR, DAU LA LITERE


Hello peeeps!

V-am promis că după sesiune am să revin cu postarea despre facultate și cum mi s-a părut mie primul semestru. Încă nu am dat de esența acestei facultăți, dar vă las aici o primă impresie pe care am avut-o într-un prim semestru.

De câte ori nu am auzit fraza aceasta „Îmi place să citesc, deci o să dau la litere sigur!”. Hell no!

Dacă îți place să citești și dai la facultate doar pentru „a mai citi ceva” faci o mare greșeală. Vă prezint perspectiva pe care o am eu acum, de la specializarea mea (română – engleză). Specializarea cu română principal este foarte solicitantă, ai foarte mult de citit, gândiți-vă că pentru o disciplină am avut 17 cărți, doar una de teorie.

Literatură comparată
Această disciplină mi-a plăcut cel mai mult, cea cu 17 cărți, aveai cărți precum: „Moș Goriot”, „Părinți și copii”, „Un erou al timpului nostru”, „Vânătorii de zmeie” (la care am avut prezentare). La această materie aveai obligatoriu de prezentat una dintre temele propuse, alegeai o temă (un seminar, o săptămână) și-ți picau 2 cărți, dacă sunteți mai mulți la tema respectivă vă puteți împărți sarcinile și să citiți jumătate; dar cel mai recomandat este să ai ambele lecturi în minte.


Ce făceai la prezentare? Aveai cartea sau cărțile, depinde de caz, și o prezentai, spuneai cu cei ai rămas în minte, ce vrea ea să transmită și care este eroul din carte. Noi am avut tema eroului pe parcursul celor 17 cărți, în fiecare apărea un erou/antierou și trebuia să-l preziniți. Aveai o discuție liberă în fața clasei, precum un club de carte.

o parte dintre lecturile pentru această disciplină



Haha, bun, aceasta a fost partea pozitivă a facultății, să vă spun și despre celelalte? 😂😂

Pe semsestrul I am avut în jur de 14 materii, vă enumăr aici câteva denumiri: teoria literaturii, metodologie, lexicologie, lingvistică; printre care am avut și câteva cursuri „practice” de conversație, texte etc.

Să vă povestesc despre fiecare disciplină în parte pentru a vă putea forma o părere, nu?

Teoria literaturii
Aici o adevărată provocare, deoarece nimic din ce am făcut în liceu despre autorii canonici nu a fost prea de folos la facultate. La această disciplină am avut autori români și străini de citit, dar cărți de teorie precum: Matei Călinescu, Hugo Friedrich, Edgar Allan Poe, Goethe, Baudelaire și lista continuă, din perspectiva mea, la nesfârșit. 

După cum indică și numele disciplinei „teorie”, aveți la teorie de vă ajunge toată viața, însă printre miile de cărți de teorie aveți nevoie și de ceva literatură: „Madame Bovary”, „Ciuleandra”, Karl May și Jules Verne joacă roluri importante aici și foarte multă poezie.
   

 Metodologie
Aici nu este foarte mult de discutat, Introducere în metodologia cercetării ştiinţifice şi în utilizarea noilor tehnologii informatice poartă denumirea această disciplină. Am avut de făcut un proiect prin care am transcris o operă (în jur de 30 de pagini în word), un pic mai complex, dar materia aceasta nu v-ar da dureri de cap deloc.


Lexicologie
Încă o materie la care am mers cu drag și care mi-a rămas în minte și acum. Această materie studiază lexicul unei limbi, aici vorbiți în general despre limbă și cuvinte. Un fel de gramatică, dar care îmbină și teorie. Vorbim aici despre sinonimie, antonimie, paronimie, forma corectă a unui cuvânt, defective de plural, de ce anumite cuvinte sunt scrise la plural așa și multe altele despre limbă și gramatica ei.

Lingvistica
Prietena mea... Ce pot spune! Am avut norocul să prind o restanță la această materie, doar din cauza emoțiilor. A fost singurul examen oral și, oarecum, acest lucru mi-a dat un pic de panică. Emoțiile m-au acaparat și am clacat, însă totul a fost bine, m-am adunat în sesiunea de restanțe și a fost totul bine.

Aici o să vorbiți... hmm, despre limbi și proveniențele lor, despre foneme, moneme, morfeme, semn lingvistic, act lingvistic, funcțiile limbii și mulți lingviști care nici până azi nu mi-au ieșit din cap. Pregătiți-vă să auziți Adrian Marino și Saussure toată viața voastră de student.
*la această materie am citit de 4 ori aceeași carte pentru a înțelege un pic ceva despre materie


Cursurile practice au fost toate în limba engleză, deoarece am avut ca limbă secundară engleza. Cel de conversație e pur și simplu... Conversație pe care o purtați în clasă pe baza unor topicuri, subiecte diferite și puteți veni chiar voi cu propuneri pentru curs. Cel de texte implică citirea unor texte/cărți pe care le dezbateți la curs. Am avut texte precum: The yellow wallpaper, The story of an hour, The house of Usher, The bell jar, google it dacă vreți să aflați mai multe. Fiecare text făcea parte dintr-un topic, spre exemplu: woman's submission, gothic house, the power of man vs divine power, the social condition in the 1950s America etc.

În mare parte acestea sunt cursurile pe primul semestru, anul I la Facultatea de Litere din cadrul Universității Al.I.Cuza, nu pare așa greu, nu?

Vă anunț că aveți o groază de examene, atât în presesiune, cât și în sesiune. În total o să aveți 11 examene pe primul semestru, mai aveți uneori examene care se împart și aveți de 2 ori la aceeași materie, dar o să supravețuiți dacă vă place ce faceți. Eu una numai așa am reușit să ies din micuța „depresie” pe care mi-a impus-o sesiunea, dar eu sunt un caz special, deoarece pesimismul când vine vorba de propria persoană e în floare.

Dacă aveți o atracție spre cărți, spre limba română (sau alte limbi), spre gramatică și lucruri asemănătoare v-aș îndruma spre această facultate; însă dacă aveți doar o pasiune pentru cărți/hobby v-aș recomanda să găsiți ceva care să vă vină „mănușă”, ceva la care vă simțiți cu adevărat buni.