Recenzie: „Fetița care a salvat Crăciunul” de Matt Haig

by Alexandra Haliga - 14:15

⛄Titlu: Fetița care a salvat Crăciunul

⛄Categorie: Cărți pentru copii/Povești și povestiri

⛄Pagini: 336

⛄Editura: Nemira

Mulțumiri prietenilor de la Editura Nemira pentru că mi-au trimis cărticica către recenzare! Găsiți cartea pe site-ul editurii la o reducere de 50%!

Să înceapă călătoria până la hotarele magiei!

Când Amelia vrea să-și vadă o dorință îndeplinită știe exact cu cine trebuie să vorbească – Moș Crăciun.

Dar magia în care-și dorește să creadă începe să pălească, iar Moș Crăciun are alte griji pe cap ca să mai stea să se gândească la niște dorințe imposibile: elfi supărați, reni care cad din cer, troli nervoși și chiar e posibil să fie anulat și Crăciunul.

Dar Amelia nu e tocmai o fată obișnuită. Și, după cum va afla și Moș Crăciun, dacă vrea să aibă parte de Crăciun, o să cam aibă nevoie de puțin ajutor...

Dacă prima cartea am spus că a fost simpatică și i-am oferit doar 4 tigrișori, aceasta m-a convins, vreau continuarea!

Aceasta este mai dezvoltată, mai multă acțiune, mai multe personaje, este povestită din două perspective: ne reîntâlnim cu Niko... Moș Crăciun și pe cealaltă parte, o cunoaștem pe Amelie, prima fetiță care a primit cadoul de Crăciun.

Planurile pe care le avea Moș Crăciun, în prima carte, au devenit realitate în cea de a doua, adică aceasta. Moș Crăciun împarte cadourile oamenilor din lumea lui, cadouri făcute de către elfii din Elfhelm.

Pentru a putea zbura și a opri timpul (desigur, cum credeați că împarte Moș Crăciun atâtea cadouri într-o noapte?) moșul are nevoie de magie. Magia fiind reprezentată de speranța oamenilor, cu ajutorul speranței totul devine posibil.

Fără speranță, n-ar exista magie. Nu Moș Crăciun, Blitzen sau vreunul dintre ceilalți reni fac magia posibilă în noaptea de Ajun. Ci orice copil care vrea și își dorește ca ea să se petreacă. Dacă nimeni nu și-ar mai dori-o, n-ar mai fi nicio magie. Și pentru că noi știm că Moș Crăciun vine în fiecare an, acum știm că magia – cel puțin, un anumit fel de magie – este reală.

Amelie a ajutat la primul Crăciun, a emanat atâta speranță încât totul a putut fi alimentat de către ea. Însă anul acesta se petrece altceva. Amelie este dezamăgită de către Moș Crăciun.

Fetița își dorește un singur lucru important de Crăciun, ca mama ei să își revină, scrisoarea ajunge la Moș Crăciun, însă acesta întâmpină probleme grave din cauza trolilor, astfel Crăciunul se „anulează”.

După moartea mamei lui Amelie, aceasta este obligată să locuiască la un azil condus de către domnul Creeper. Evident aceasta este despărțită de către motanul ei, căpitanul Funingine, și este „reeducată” de cătrei cei de la centru.

Amelie are impresia că Moș Crăciun nu există și că nu o să o ajute niciodată, că totul stă doar în mâinile ei să evadeze și să ducă o viață fericită.

Moșul încă o ține minte pe Amelie, ea a fost cea care a făcut Crăciunul posibil prima dată. Așa că acesta merge acasă la ea pentru a lăsa cadourile dorite, însă are o mare surpriză când nu o găsește pe aceasta.

O fază tare amuzantă: când Moș Crăciun intră în fosta casa a lui Amelie rămâne puțin șocat, știa că Amelia are acum 10 ani, dar nu credea că a crescut atât de mult și nici că la vârsta ei bea alcool. În schimb casa era locuită de către niște adulți, din cauză că mama lui Amelie a murit, aceasta este dusă la azil și casa e pusă la vânzare.

Moșul este îngrijorat și începe să o caute pe Amelie peste tot, așa ajunge și în dormitorul reginei:

Sunteți curioși pe unde mai ajunge Moș Crăciun? Dacă o mai găsește pe Amelie? O ajută pe Amelie? Vă las să descoperiți! 🌞

Amelia Wishart era importantă. Ea fusese primul copil. Ea fusese aceea care sperase cel mai mult în primul Crăciun din lume. Speranța era importantă. Speranța era principalul ingredient. Însă, speranța însăși este un alt tip de magie complicată. Amelia fusese cea care adusese destulă magie în aer pur și simplu crezând în ea. Și făcuse asta mai înainte ca orice alt copil din lume să fi știut despre Moș Crăciun. Ea crezuse. Nu neapărat în el. Ci în posibilitate. În acel tip de posibilitate care presupunea că un astfel de lucru precum să împarți cadouri fiecărui copil de pe pământ s-ar putea întâmpla cu adevărat.

Chiar dacă nu am citit-o în perioada Crăciunului, acum a fost perfect. Am avut o perioadă tare aglomerată și chiar urmează să fie una și mai aglomerată, însă cartea aceasta mi-a adus aminte de zilele de Crăciun, când în casă era alt spirit, magie. Când totul era roșu și verde, cu luminițe, miros de portocale, Crăciun.

Ambele cărți au în prim-plan doi copii de vârste 10-11 ani, ambii care trec prin ceva cumplit, povești foarte triste, ceea ce m-a întristat și pe mine, dar totul e bine când se termină cu bine, nu?

Datorită acestor cărți mini vacanța pe care am avut-o a fost una tare frumoasă, mai ales că în perioada aceasta a nins și mai mult! 😂

Încă un lucru: cartea poate să fie citită de toată lumea, bunici, părinți, adolescenți și copii. Să nu vă inducă în eroare „+8 ani” acela, deoarece sunt povești care au la bază viața reală și prezintă sfaturi împachetate frumos pentru cei mici.