”Știu că ești ocupat din cauza războaielor, a tragediilor și conflictelor de tot felul, sunt lucruri mult mai grave decât disputele interminabile dintr-un cuplu cu probleme. Dar știu și că sănătatea lumii e afectată de sănătate fiecărui om în parte. Dacă două suflete se încrâncenează într-un conflict, lumea se molipsește de la ele. La fel, dacă măcar un suflet sau două pot fi împăcate, atunci întreaga lume e mai sănătoasă , așa cum câteva celule sănătoase pot spori sănătatea unui corp. Umila mea rugăminte e să ne ajuți să punem capătacestui conflict, pentru că încă doi oameni să aibă șansa să devină liberi și sănptoși și să fie un pic mai puțină ură și amărăciune în lumea asta, și așa prea tulburată de atâta suferință.

Îți mulțumesc că m-ai ascultat.

Cu respect,

Elizabeth M. Gilbert ”

Partea amuzantă nu este scrisoare, ci ce se întâmplă cu ea...Iva a dat aprobator din cap și i-a spus că i-ar semna scrisoare, merită să ajungă la Dumnezeu. Liz apreciază asta, dar nu era prea convinsă...apoi Iva: ”- Spune, cine altcineva ar mai semna-o? În sufletul meu e deja semnată.” și aici vine partea amuzantă: ”Familia mea. Mama și tata, Sora mea.” după Iva o întreba ”Cine altcineva ar mai vrea să semneze?” și Liz a început să-i enumere pe toți care credeau că ar fi semnat petiția, iar după fiecare nume, Iva repeta aprobator: ”-Așa, da! Uite, tocmai a semnat și el! Și ea a semnat”.
Pare mult mai amuzant când citești, vă las aici 2 pagini, pentru a înțelege la ce mă refer:



Carte în sine vrea să transmită multe și reușește, doar că povestea, acțiunea și alegerile, Lizei sunt prea aiurite. Chiar nu este în stare să ia și ea o decizie concretă? Fără să se fofilească atât, fără să aibă nevoie de sprijinul cuiva? Viața nu este așa roz...doar este un adult în toată firea, nu?
Repet, ideea pe care vrea să o transmită cartea este drăguță, dar nu pot trece cu vederea povestea în sine...

Nu am înțeles ideea în legătură cu ”Depresia” și ”Singurătatea”, nu mi se pare că își aveau locul în cartea aceasta...