Recenzie: Iubirea de la A la Z – alfabetul relațiilor de Andrei Vulpescu
Număr
pagini: 328
Categorie: Literatură română
Editura:
BookZone
Se spune că
dragostea, asemenea vieţii, nu vine cu manual de instrucţiuni, iar singurii
profesori care sunt capabili să ne prezinte aceste noţiuni sunt însuşi
experienţa şi timpul; dar natura umană a fost înzestrată cu capacitatea de a
învăța nu doar din propriile experienţe, ci şi din învăţăturile, sfaturile şi
scrierile celor mai experimentaţi şi înţelepţi, făcând astfel ca clişeele şi
greşelile, fie şi cele amoroase să se diminueze.
„Iubirea de la A
la Z – alfabetul relațiilor” constituie o culegere de definiții, sfaturi şi
situaţii din care, regăsindu-ne şi simţindu-ne fie inhibați, fie dezamăgiţi,
nesiguri în relaţia actuală sau cea trecută, avem posibilitatea să realizăm
gesturile, vorbele pe care le spunem, greşelile repetitive pe care le facem în
cadrul relaţiei, astfel rănindu-ne atât pe noi cât şi persoana iubită și o dată
cu realizarea lor să îndreptăm aceste lucruri.
Mi-a plăcut mult
ce am citit aceste zile, de aceea voi expune în câteva rânduri ideile
principale care m-au încurajat să continui lectura şi să îmi schimb părerea
despre autorii români, într-o oarecare măsură:
1. Perspectiva din
care a fost scrisă cartea i-a aparţinut unui EL şi nu unei EA. Am rămas
impresionată de faptul că un bărbat poate scrie atât de frumos despre un
sentiment care, dacă ar fi să ne luăm după stereotipuri, înjosește şi scade în
ochii femeilor firea masculină și impunătoare a bărbaţilor. În plus foarte
multe exemple din carte proveneau din experiența personală a autorului, iar sinceritatea
dânsului a fost o bilă albă din partea mea.
Să vă dau un exemplu: atunci când apare o situaţie de conflict, ar fi mişto să înţelegem că nu trebuie să ridici tonul vocii, ci calitatea cuvintelor. Am văzut sfatul ăsta undeva şi mi se pare minunat. Da, în loc să urlii la celălalt încearcă să foloseşti cuvinte frumoase şi un ton calm. Sau şi mai mișto: rupe filmul! Atunci când el/ea te ceartă pentru ceva rupe firul discuţiei şi întreabă-l/o: „Mai ţii minte ce frumos a fost când ne-am cunoscut?”, „Mai ţii minte ziua aia? ”. Întrebările astea îi vor scurtcircuita gândirea, automat creierul va fi invadat cu imagini din acea zi. Îşi va aduce aminte de ziua aia. N-are cum să nu se potolească, iar dacă nu se opreşte, continuă pe un ton calm: „ Şi vrei să strici totul cu o ceartă de căcat? Te iubesc! Mă poţi ajuta să rezolvăm împreună problema?”
2. Frazele şi
observaţiile sarcastice şi pline de umor au susţinut caracterul nonformal al
textului. În ciuda faptului că această carte aducea în discuţie un subiect serios,
modul de scriere adoptat de autor nu a permis ca plictisul să intervină şi să
îmi acorde șansa de a schimba alegerea lecturii. Ba din contră, ideile erau
uşor de prins, pe înţelesul tuturor şi folosind o formulare familiară şi un ton
relaxat, dar în acelaşi timp păstrându-şi ideea clară şi precisă.
Romanticii ne-au băgat în cap o prostie mare cât o zi de post. Ea sună cam aşa: cunoaşte-mă în tăcere! Wow, aplauze! E ca şi cum ai vorbi la telefon cu o persoană pe care n-ai văzut-o niciodată şi ai încerca să-i faci un portret în funcţie de tonul vocii. Ce ar ieşi? Un portret idealo-ireal.
Aici fac o
paranteză: orice idee care mi se părea a fi mai interesantă (din carte) o
discutam cu prietena mea, iar din vorbă în vorbă ajungeam să discutăm chestiuni
diferite faţă de subiectul inițial. Însă ce mi s-a părut genial, a fost faptul
că tot dând paginile ajungeam la un subiect identic cu ceea ce discutasem mai
devreme cu prietena mea.
3. Structura cărţii mi s-a părut foarte isteaţă şi impresionată: fiecare
capitol reprezenta o literă a alfabetului, iar la un interval de câteva capitole
dădeai peste o poezie scrisă alb pe negru (știu, arată superb) compusă de
Costin Marinescu cunoscut ca şi Poetul" de la metrou. (mai multe date
aici)
Dragostea este ceva abstract, nu are o definiţie propriu-zisă sau un tipar,
e diferită de la o persoană la alta şi există sub o multitudine de forme. Andrei Vulpescu nu încearcă prin
această carte să prezinte cititorilor o poveste fabuloasă despre iubirea
perfectă, dar în acelaşi timp imposibil de atins de către oameni, o iluzie a
fericirii, ci doreşte să trezească în ei dorinţa de eliberare din toate clişeele,
stereotipurile şi negativismele în care au crescut şi pe care le predau mai
departe sub denumirea de „dragoste", eliberare ce tinde spre crearea unui
mediu propice dezvoltării emoţionale, unei relaţii sănătoase şi descoperirea
adevăratei taine care ne face pe noi, oamenii, invincibili; şi anume IUBIREA.
Voi lăsa aici un decalog al iubirii care mie îmi este foarte drag:
1. Iubirea nu rănește!
2. Iubirea nu abandonează şi nu se lasă abandonată la prima furtună!
3. Iubirea nu e egoistă!
4. Iubirea e totală!
5. Iubirea e necondiţionată!
6. Iubirea se bucură şi e fericită!
7. Iubirea clădeşte, nu dărâmă!
8. Iubirea nu destramă, ci repară!
9. Iubirea trăieşte cu fluturi, fără să îi ucidă!
10. Iubirea protejează cuibul în care s-a născut!
Mulțumim prietenilor de la Bookzone pentru cărticică! Puteți comanda cartea cu autograf de la ei de pe site sau cu un click aici.
Omul care nu citește nu e cu nimic mai presus decât cel care nu știe să
citească.
0 comentarii