}

25 martie 2016

INTERVIEW QUESTIONS - Cristi Giambașu (Epitetele Iubirii)

Interview 1

1. La ce vârstă ai început să scrii?

Toată povestea literaturii a început la frageda vârstă de vreo 5 ani, când sora mea (pe atunci studentă la Facultatea de Litere, acum profesoară de limba română) îmi citea basme înainte de a adormi. Când m-a anunțat într-o seară că nu mai are povești, a doua zi dimineață am desenat un caiet cu un basm. În seara aia, ea mi-a zis că îi place și să revin. Și astfel îmi „scriam” propriile basme înainte de a învăța să scriu. Practic, la vârsta de 8-9 ani am început (ca majoritatea împătimiților literaturii) cu poezii, iar – mai apoi – cu povestiri.

2. Ce ai simțit în momentul în care ți-ai văzut cartea publicată?
Nu știu de voi , dar eu ador coperta aceasta !

Anul 2012 a fost un an plin de evenimente pentru mine. În 2011 am vrut să-mi public primul meu roman scris, „Epitetele Iubirii”, însă din cauza unor scene erotice prea explicite, 10 edituri m-au refuzat fie din start, fie după o ședință cu directorul editorial (cred). Dar n-a fost vorba de un refuz și pentru anul 2012, unde am venit cu o idee – la vremea aceea – ingenioasă: aparițile televizate. N-au curs cereri editoriale, însă am reușit să public (după apariția la X Factor) cel de-al doilea roman scris de mine, ca roman de debut, „Simfonia Iubirii”, la Editura Muzicală. L-am vândut într-o lună la locul de muncă și la colegii mei masteranzi. Apoi am cutreierat scena Românii au talent, promovându-mi următorul meu roman, „Epitetele Iubirii”, la Editura Herg Benet. Când mi-am văzut opera literară publicată, mi-am zis în gândul meu „cine râde la urmă râde mai bine... au râs când m-au văzut la tembelizor, acum e rândul meu să râd”.   


3. Te-ai gândit vreodată că vei ajunge să scrii o carte?


 La 8 ani nu, în adolescență da. La 19 ani, după ce-am trecut printr-o despărțire dureroasă, am scris o povestire intitulată „În Paradisul Etern”, apoi au urmat alte povestiri, iar treptat mi-am dat seama că le pot uni și alcătui un roman din ele. Astfel a apărut „Epitetele Iubirii”, un roman cu un titlu inocent, însă cu un conținut controversat și-n ziua de azi în rândul cititoarelor.

4. Care este cel mai greu lucru în procesul de a scrie și de a publica o carte?

Fiecare scriitor are o barieră în mecanismul creației proprii. Dacă un șurub este desfăcut, îl strângi cu ajutorul cleștelui. Așa este și o carte (indiferent că e de proză scurtă sau lungă, dramaturgie sau chiar lirică). Ca să fac transcendența de la obiectivitate la subiectivitate, din punctul meu de vedere, cel mai greu lucru este conținutul. Titlul își are propria importantă majoră, însă ca să se ridice la standardele cititorilor, conținutul are o valoare mai presus de câteva cuvinte, chiar și mai presus decât un singur cuvânt din titlu. Omul nu cumpără o sintagmă, ci idealurile oferite în dar. Ca scriitor este responsabilitatea mea de a fi atent cu fiecare cuvânt, pe care îl scriu. Asta am învățat după 7 romane scrise (dintre care 2 publicate). Un om rar citește la întâmplare, cum deschide cartea POC!, ci ori începutul, ori sfârșitul. 

5. De ce scrii ?
 Odysseas Elytis zicea „Scriu pentru că nu vreau ca moartea să aibă ultimul cuvânt.”. Același ce a avut dreptate zicând că „Lipsa de imaginație face din oameni niște invalizi ai realităţii.”. Nu degeaba a luat în 1979 Premiul Nobel Pentru Literatură.

6. Menţionează, te rog, o carte (mai multe dacă preferi) care te-a influenţat ca scriitor. În ce mod te-a influenţat?



Mi-a plăcut conținutul, dar mai ales tehnica, din „Al Doilea Mesager” de Bujor Nedelcovici. Această carte am avut plăcerea s-o devorez înainte de romanele mele de debut. Păcat că literatura română a uitat de scriitori, precum Bujor Nedelcovici, Ioan Groșan, Leonard Oprea. Ei au pus bazele postmodernismului înainte de mai popularii Mircea Cărtărescu sau Norman Manea.












7. Care crezi că sunt părţile tale forte ca scriitor ? Şi ce slăbiciuni crezi că ai ?

Am să fiu modest și voi răspunde, că las cititorii să-mi găsească părțile mele forte. Principala slăbiciune este latura feminină. În ea găsesc o sursă de inspirație infinită. Scriu despre lumea sexului frumos inspirat adesea din viața personală, dar mai am abateri, în care ies din latura pitorescului fantasy romance novels cu parfum psiho-filozofic. 

8. Care este cea mai semnificativă lecţie pe care ai învăţat-o ca scriitor sau care sunt concluziile tale în privinţa scrisului?

Fiecare operă literară scrisă de noi artiștii reprezintă o lecție de imaginație și o filozofie de viață pentru realitatea, în care trăim. Când scrii romane de dragoste, înveți să prețuiești nu doar femeia, ci omul ca dar dumnezeiesc. Nu încerc să fiu un siropos spiritual, însă nu doar Dumnezeu înseamnă iubire, ci și viceversa: iubirea înseamnă Dumnezeu. Mai am, zic eu, mult până la concluzii în privință scrisului. Scrisul nu-ți dezvoltă doar imaginația, ci și gândirea. Din punctul meu de vedere, cele mai importante două mecanisme psihice. 

9. Ți-ai dorit dintotdeauna să fii scriitor? Ce rol a jucat literatura în viața ta?

Dacă alți copii visau să devină medici sau avocați, eu din copilărie am vrut să fiu scriitor. Nu am verbalizat asta părinților, deoarece erau și sunt materialiști. Pe de altă parte, recunosc că am vrut să mă fac medic și acum 8 ani am dat la Facultatea de Psihologie, unde am absolvit cea mai frumoasă medicină: medicina sufletului. Literatura este un joc cu tine însuți. Ca oricare joc, poți câștiga sau poți pierde. Între 9 ani și 19 ani, nu știam prea bine ce vreau de la viață. Filozofia era templul dorințelor mele imaginare. Când filozofia și psihologia s-au reunit, a apărut în viață mea un alt templu: beletristica. Scriu, deci exist.

10. Ce gen literar preferi și ce autor în mod special?

Nu sunt closed minded, preferând doar un gen literar, cum ar fi, de exemplu, young adult sau adult romance. Îmi plac cărțile bune. Cărțile care transmit o stare profundă, așa cum în pictură Edvard Munch a redat-o printr-un strigăt, iar un alt Edvard, Grieg, în muzica lui simfonică. N-am autori, pe care îi venerez în mod special, deși îmi plac Eric-Emmanuel Schimitt, Knut Hamsun și Terry Pratchett.



11. Cum ai descrie în câteva cuvinte mesajul cărții tale , *Epitetele Iubirii*?

„Epitetele Iubirii” este o carte despre iubirea – dintre două personaje, un bărbat sensibil și o femeie misterioasă. „Epitetele Iubirii” este o carte psihologică – am scris despre o relație de iubire înainte ca eu să iubesc, vizualizând cum aș vrea să arate dragostea perfectă din viața personală/ am avut prietene mai înainte, dar nu iubite. „Epitetele Iubirii” este o carte filozofică: în fiecare capitol sau epitet poți scoate lejer un citat despre viața interumană, cosmogonie și nu numai...







12. La ce carte lucrezi în prezent și când va fi ea lansată?

După romanul acesta, m-am retras în garsoniera mea de fildeș, unde am scris, scris și iar am scris. N-am televizor, așa că mi-a fost ușor să mă abat de la regulile cotidiene. Singurele dăți, în care mă uit la TV cu interes, sunt atunci când apăr eu. N-o fac ca să mă laud, ci ca să râd de alter ego-ul de pe sticlă. Cât despre aria literară, am scris în 2015 două romane, iar în 2016 m-am apucat de un al treilea (pe care nu l-am terminat încă). Printre cele două romane din 2015, se numără și „Boracay sau Arta Uitării”. Despre această carte nu se poate vorbi într-un interviu, ci într-o conferință specială dedicată doar ei. Preconizez că va avea loc lansarea în 2017. Din motive financiare și de timp n-am reușit să le public nici până-n prezent. Dar se rezolvă. Cât despre ultima carte la care lucrez,... este o surpriză atât pentru voi, cât și pentru mine. Diferă stilul literar cu peste 180 de grade latitudine epică. 

13. De ce cartea se numește *Epitetele Iubirii*?

Era prea simplu dacă o numeam „În Paradisul Etern”, ca unul din capitole. Cartea înloc să fie structurată în capitole, este în epitete. De ce epitetele sunt ale „iubirii”? Mai are rost să explic? L.O.L.

14. Care este mesajul tău pentru cititorii cărții „Epitetele Iubirii”? Și celor care citesc acest articol?

Mesajul meu este unul banal: nu citiți recenzii despre romanul meu cu scopul de a afla, dacă merită sau nu cartea, pentru că le-am citit eu înaintea voastră pe toate și vă spun doar atât = nu vă ajută cu nimic. Este genul de roman pe care fie îl iubești extrem de mult, fie „îl iubești, dar...”, fie îl urăști din tot sufletul. Este asemeni unui labirint, în care odată ce intri trebuie să ieși, dar numai după ce termini de citit opera literară.



LA MULȚI ANI !!



În cele din urmă , l-am cunoscut și pe Cristii și mi se pare un băiat super de treabă din conversațiile pe care le-am avut. Mi-a lăsat o impresie foarte frumoasă !
În cele din urmă voi reuși să citesc și eu *Epitetele Iubirii* și voi adăuga recenzia aici pe blog !
La mulți ani , CRISTII !


3 comentarii:

  1. Mulțumesc pentru interviu, cât și pentru urarea finală. A fost și este o surpriză plăcută.

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari pentru minunatul interviu! La cat mai multe interviuri ca acesta! <3

    RăspundețiȘtergere
  3. Sper sa citesc si eu cartea acestui scriitor.

    RăspundețiȘtergere

Aștept opiniile tale într-un comentariu. :)