}

03 septembrie 2016

INTERVIEW: Anda Docea (”Camere de hotel”)

“Camere de hotel” este un amestec de ficţiune, dragoste, viaţă şi întâmplare. N-am putut decide care parte să fie mai însemnată, nehotărârea fiind constanta principală din viaţa mea. Am început Informatica şi am terminat Jurnalismul, mi-am înfipt adânc rădăcinile în Cluj şi am ajuns să zbor la Bucureşti, am intrat în TVR în 2003 visând că voi deveni o “vedetă de televiziune”, dar marile împliniri mi le-a adus presa scrisă. Mi-am creat primul blog în 2007, departe de ochii lumii, am publicat nişte texte în volume colective, am scris şi la “Dilema veche” despre personaje, locuri şi demoni, iar acum am decis că e momentul să scot o carte care să facă nehotărârea mai uşor de tolerat. Care să-ţi spună că, din când în când, e în regulă să renunţi, să nu ştii ce vrei sau să te întorci din drum. Că fiecare are adevărul lui şi că, de fapt, ce s-a petrecut în realitate nici nu prea contează.”

Știu că am întârziat cu acest interviu, dar am uitat de data aceasta. Nu mă întreb de ce...
Mai bine mai târziu, decât niciodată!
Următorul interviu o să-l public pe 26 septembrie, de data aceasta la timp!

Trecem direct la treabă, nu? 

1. La ce vârstă ai început să scrii?

  • Cred că pe la 10 ani am început să notez într-un jurnal tot ce mi se întâmpla relevant în fiecare zi. Sigur că această îndeletnicire nu poate fi considerată „scris”, dar obiceiul mi l-am păstrat până la sfârșitul facultății de jurnalism. Apoi a urmat perioada blogurilor și a colaborărilor la reviste și de aici până la o carte drumul a fost cumva firesc.

2. Ce ai simțit în momentul în care ți-ai văzut cartea publicată?


  • Se întâmpla pe 24 aprilie anul trecut și a fost un moment mai încărcat de emoții decât mă așteptam. M-am întâlnit la o terasă cu Alex Voicescu și Cristina Nemerovschi, adică Editura Herg Benet, care mi-au înmânat primele exemplare din „Camere de hotel”. Când i-am văzut coperta, cu numele meu și fotografia minunată a lui Emilian Chirilă, cred că m-am simțit ca și când mi-aș lua copilul în brațe, în sfârșit. E o clipă magică de care cred că se bucură toți cei care scriu.
3. Te-ai gândit vreodată că vei ajunge să scrii o carte?


  • Adevărul e că m-am gândit întotdeauna. Oscilam în privința titlului, a conținutului sau a stilului, dar gândul a fost mereu prezent în mintea mea. Cred că la fel simt toți cei care au crescut între cărți, inevitabil vrei să încerci măcar să scrii, să vezi ce iese.
4. Care este cel mai greu lucru în procesul de a scrie? Și de a publica o carte?


  • Pentru mine, cel mai greu lucru nu este scrisul propriu-zis, care curge ușor dacă am o idee în minte, ci ceea ce urmează, adică șlefuirea, editarea, micile modificări sau corecturi. Dar toate sunt importante, până la urmă, un text nu rămâne niciodată la prima formă, întotdeauna se mai poate îmbunătăți ceva. În a publica o carte este destul de greu să găsești o editură care să te accepte fără prea multe compromisuri, să te promoveze, să te ajute în organizarea lansărilor. La Herg Benet noi am ajuns să fim o mică familie.
5. De ce scrii?


  • Cred că pentru a crea niște punți de legătură cu alți oameni, pe care sunt mult prea timidă pentru a le lansa în viața reală. E un mod de a vorbi despre mine în ideea ca alții să constate că a mai trecut cineva prin anumite stări sau situații și să se simtă mai puțin singuri. Dar și un mod ca unele gânduri mai puțin concrete pe care le am în minte să primească o formă.
6. Menţionează, te rog, o carte (mai multe dacă preferi) care te-a influenţat ca scriitoare. În ce mod te-a influenţat?


  • Din ce am citit mai recent, „Niveluri de viață” a lui Julian Barnes. M-a impresionat mereu felul în care reușește să gradeze tensiunea, să stabilească legături văzute și nevăzute și să ajungă la concluzii care denotă experiență de viață, înțelepciune și un strop de umor, chiar dacă uneori amar. Mi-ar plăcea să pot scrie în aceeași manieră, la un moment dat.

7. Care crezi că sunt părţile tale forte ca scriitoare? Şi ce slăbiciuni crezi că ai?


  • Nu știu dacă pot fi numite părți forte, cred că e o problemă de gust al celui care mă citește. Oamenii mi-au mărturisit că cel mai mult le-a plăcut că nu mă tem să vorbesc despre mine, să îmi arăt vulnerabilitățile, să iert. Cred că asta este slăbiciunea mea, faptul că mă las de multe ori purtată de ceea ce simt și îmi scapă printre degete aspecte care țin de tehnica scrisului sau de o oarecare coerență.
8. Care este cea mai semnificativă lecţie pe care ai învăţat-o ca scriitoare sau care sunt concluziile tale în privinţa scrisului ?


  • Că nu poți mulțumi pe toată lumea, orice ai face. Că e mai importat cine te citește, și nu câți te citesc. Că poveștile sunt, în linii mari, aceleași, chiar dacă în ele joacă personaje diferite. Că nu există nimic despre care să nu se fi scris deja, mult mai bine decât ai face-o tu.
9. Ți-ai dorit dintotdeauna să fii scriitoare? Ce rol a jucat literatura in viata ta?


  • Mi-am dorit să scriu, dar nu știu dacă noțiunile de „scriitor” sau „jurnalist” erau prea bine lămurite în mintea mea de copil al anilor `80. Partea bună a acelei perioade a fost că existau atât de puține posibilități de a-ți consuma timpul, încât cititul rămânea forma supremă de evadare. Asta a făcut pentru mine literatura, mi-a arătat alte lumi, alte vieți, alți oameni.
10. Ce gen literar preferi și ce autor în mod special?


  • Eu am scris, până acum, proză scurtă, și este genul pe care l-aș alege oricând. Timpul meu liber fiind fragmentat, limitat, reușesc să trec mai greu în starea pe care ar cere-o parcurgerea unui roman. În plus, textele scurte sunt mai încărcate de semnificații și de acțiune, eliminând tot ce ar putea fi în plus. Pe lângă Julian Barnes, îi citesc oricând cu plăcere pe Ernest Hemingway, James Joyce sau Alain de Botton.
11. Cum ai descrie în cateva cuvinte mesajul cărții tale, „Camere de Hotel”?


  • „Camere de hotel”, care este un volum de proză scurtă, a plecat de la ideea că toate locurile prin care ne plimbăm, toți oamenii cu a căror poveste ne intersectăm, toate stările pe care le experimentăm ajung să ne ocupe câte un loc în suflet. Să fie ca o cameră într-un hotel uriaș, de unde pleci cu zgomot de „la revedere”, lăsând cheia la o recepție imaginară și unde te poți întoarce oricând, dacă simți nevoia, după prea multă rătăcire. Hotelul ăsta, pe măsură ce avansăm în viață, se transformă în noi înșine.
12. La ce carte lucrezi în prezent și când va fi ea lansată?


  • Mă gândesc de ceva vreme să scriu un roman, dar nu m-am apucat concret de lucru. Doar adun idei, situații, personaje. Nu știu dacă îl voi scrie în acest an, cine știe...
13. De ce cartea se numește „Camere de Hotel”?


  • E un titlu care m-am gândit că sintetizează destul de bine cele patru părți ale cărții. Fie că este vorba de dragoste, ficțiune, viață sau întâmplare, poveștile te invită să locuiești un timp în ele, până îți devin oarecum familiare, ca o cameră de hotel.

14. Care este mesajul tau pentru cititorii cărții „Camere de Hotel” și pentru cei care citesc acest articol ?


  • Mesajul meu ar fi acela că despre toate s-a scris deja, trebuie doar să ai curiozitatea să le descoperi. În cărți s-au adunat toate răspunsurile, e nevoie doar de răbdare și de dorință de a le afla. Fără curiozitate, cred că suntem pierduți.


Mulțumesc tuturor, care ați rămas până aici, cred că sunteți puțini, dar vă mulțumesc!
Mulțumesc, Anda, pentru răspunsurile minunate pe care mi le-ai acordat! :) 

Aici aveți toate informațiile lagate de Anda:

14 comentarii:

  1. E dragut interviul daca se poate spune asa. E prima data cand aud de aceasta scriitoare. Ce-i drept, eu si cartile de la Herg Benet nu ne-am impacat prea bine pana acum. Poate aceasta carte imi va schimba parerea, sper eu. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Majoritatea interviurilor sunt cu autori de la Herg Benet :)
      Eu vreau să citesc mai multe cărți de la această editură, tu ce cărți ai citit de nu îți place?

      Ștergere
    2. Cristina Nemerovschi... 😛
      Nu ma impac deloc cu stilul dansei.

      Ștergere
  2. Felicitari pentru acest interviu minunat! Spre rusinea mea, nu am auzit pana acum de aceasta scriitoare si nici de scriitorii pe care aceasta ii apreciaza. ''Camere de hotel '' este o carte interesanta, ce mi-a dat de gand sa o citesc cat de curand.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc :3
      Să încerci mai multe cărți de la Herg Benet, merită!

      xoxo

      Ștergere
    2. Îţi mulţumesc! Ediţia a doua din "Camere de hotel", revizuită şi adăugită, va apărea în curând!

      Ștergere
  3. Super fain interviul, cuvintele Andrei m-au făcut să realizez anumite lucruri despre arta de scrie. Mulțumim de articol!
    Nici eu nu am mai auzit de ea, dar cartea pare interesanta. Cine știe...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Auziți acum de la mine! Nimeni nu a spus că trebuie să iau interviu doar autorilor ”populari”, cu ajutorul meu o să cunoașteți mai mulți autori români contemporani :)

      XOXO

      Ștergere
  4. Frumos interviu. Felicitari!! Nu am auzit de aceasta scriitoare,dar cartea pare interesanta asa ca ma gandesc sa o citesc .😊

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Perfect, ai descoperit-o acum la mine. Sper să-ți placă cartea ei. ♥

      Ștergere
  5. Este prima data cand aud de scriitoarea aceasta,cartea pare interesanta sunt curioasa sa aflu mai multe.Totusi voiam sa stiu daca pentru exprimare s.a inspirat cuiva sau a venit totul de la sine. Pentru ca fiind printre primele carti ale ei vine firesc sa intrebi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poveştile din carte le-am scris în perioada 2008-2015. Dintre sute de texte, unele apărute pe un blog vechi, altele mai noi, le-am ales pe cele 60 din carte şi am încercat să le găsesc o ordine. Unele sunt întâmplări reale, din viaţa mea, puse în pagină aşa cum mi le-am amintit. Altele sunt ficţiune pură. Îţi mulţumesc pentru interes!

      Ștergere
    2. Iti multumesc pentru timpul dedicat in a raspunde :3

      Ștergere

Aștept opiniile tale într-un comentariu. :)