}

07 aprilie 2017

Recenzie: Nono de Renata Carageani

Titlu: Nono


Autor: Renata Carageani


Dată apariție: mai 2012


Categorie: Ficțiune


Nr.pagini: 168


Editură: All








Aventură, umor şi judecăţi de valoare. Cum arată oamenii, văzuţi din perspectiva amuzantă a unor personaje care nu le ajung nici până la genunchi. O societate bizară formată dintr-un ursuleţ de pluş fugit de acasă, maidanezi conduşi de un câine-colonel şi pisici aristocrate ajunse pe drumuri analizează şi trage concluzii inedite despre lumea oamenilor.


Poate că nu sunt prea deştept, dar cât am stat acolo, în magazin, am observat că oamenii sunt de două feluri: mari şi mici. Nu ştiu de unde îşi iau oamenii mari oameni mici, dar au mare grijă de ei, să nu cadă, să nu plângă. Fac aproape orice să nu-i supere. Micii strigă la ei “mama” şi vorbesc o altă limbă decât a noastră, pe care marii o înţeleg. Am discutat odată problema asta cu prietenul meu. El susţinea că oamenii mici sunt cei mai importanţi. Cu cât sunt mai mici, cu atât sunt mai importanţi. Avea o teorie, complicată pentru mine, cum că adevăraţii stăpâni ai lumii sunt cei mici, că li se îndeplinesc toate dorinţele. Aici nu puteam să-l contrazic, văzusem cu ochii mei. Era suficient ca un prichindel să arate cu degetul spre rafturi şi unul dintre ai noştri pleca pentru totdeauna. Şi nu zicea decât “mama!” şi arăta către noi.




Nono părea la prima vedere o povestioară pe care ai putea-o citi frăţiorilor mai mici înainte de culcare sau poate chiar un cadou pentru verişorii de 10 ani, însă s-a dovedit a fi mai mult decât în aparenţă. Ursuleţul Nono, căci despre un ursulache de pluș este vorba, este personajul central al romanului; acesta povesteşte cum, copleşit de sentimente de tristeţe şi descumpănire, se aruncă de unul singur la coşul de gunoi şi își începe propria aventură, într-o lume care nu semăna deloc cu vechea sa locuinţă, dar în care adevăratul său potenţial este pus în valoare. 

Iată ce înseamnă să ai instinct de călător : Wilson ţine cursul râului, şi în felul acesta sigur ne îndreptăm spre mare. Mare, ocean, ce-o fi. Totul este să ne strecurăm pe un vas comercial. Apoi...Mă şi văd încurcându-mă printre gleznele docherilor sau alergând, noaptea, pe un pod suspendat. Pe urmă n-avem decât să vizităm jungla, să zburăm cu o liană. Noi călare pe o cămila. Noi, odihnindu-ne în borul unei pălării mexicane. Noi, privind curcubeul în deşert. Întâmplări noi, cunoştinţe noi. Aventură.




Acţiunea este despărţită în două planuri paralele care se întrepătrund prin coincidenţe şi amintiri. Primul plan este reprezentat de viaţa lui Nono pe străzi, împrietenindu-se cu câinii şi pisicile maidaneze, trecând prin multe aventuri, unele aproape fatale, făcându-şi atât prieteni cât şi duşmani în rândul acestora. Acest plan este întretăiat de amintirile nostagice ale ursuleţului începând de la confecţionarea acestuia, vinderea la magazinul de jucării, ajunge să fie cumpărat de Asta (aşa îşi numea ursuleţul proprietara) care mai avea în incinta locuinţei sale un câine, prietenul lui Nono şi toate ghiduşiile şi faptele fie ele eroice sau obraznice ale celor doi prieteni. Situaţiile par chiar banale dacă le priveşti dintr-o perspectivă obiectivă, însă din perspectiva ursuleţului imaginile, acţiunile, personajele sunt hiperbolizate iar asta oferă un iz de amuzament şi drăgălăşenie care te face să mai continui lectura, chit că te plictiseşti sau nu nararea lui Nono te copleşeşte şi parcă doar de dragul lui încă mai ții cartea în mână. 

Ăsta e unul dintre misterele pe care nu am reuşit să-l înţeleg când trăia prietenul meu. Cum mă vedea nerăbdător să aflu ceva, îmi spunea : "Calmează-te! Nu mai alerga tu în întâmpinarea zilei de mâine. Las-o puţin să se coacă la noapte şi se face ea singură azi.



Nono, jucăria preferată a oricărui copilaş şi cavalerul curajos care îţi protejează somnul liniştit de perturbarea unor monstruozităţi nemaivăzute este ancorat într-o situaţie ciudată şi absolut captivantă. Protagonistul este înzestrat cu o inteligenţă aparte şi o inimă de aur, iar în situaţii de criză şi puncte moarte Nono este cel care, prin iscusinţă şi imaginaţie găseşte răspunsurile, însă acest lucru nu îi împiedică pe noii „prieteni" ai ursuleţului să îl tachineze ori să îl calce pe nervi. 

Atunci mi-a venit ideea care a stat la baza unei întregi cercetări. Raţionamentul a fost următorul: dacă atunci când lipsea mai mult de o zi îşi lua cu ea o valiză pe rotiţe şi pe noi, însemna că, logic, în călătorii foarte scurte, de un sfert de oră să zicem, exista măcar un obiect de care se putea lipsi la drum. Nu ne rămânea să aflăm decât care e acela.



Colegii de aventură ai lui Nono sunt reprezentaţi de o bandă dintr-un câine bătrân şi orb, dar înţelegător şi înţelept, două pisici siameze alintate, o căţea dezinteresată, dar atrăgătoare şi un al doilea câine impertinent şi independent despre restul vă las pe dumneavoastră să aflaţi. 


Nono, în ciuda faptului că pare doar un şir lung de peripeţii cu sfârşit fericit, este presărat cu multe observaţii aparent banale, dar care îţi vor da de gândit pentru că vei realiza că nu le dai foarte des importanţă pentru că nu ai niciodată vreme. Dar să nu dăm nici în extrema unui roman filosofic, nu; Nono este acea lectură pe care o citeşti din plăcere doar pentru că vrei să te mai simţi pentru încă câteva ore din nou copil. 

-Cât o fi ceasul? întreb ca pentru mine.
-Cum? Ce-i aia ceas? se interesează Întâmplare.
-E un fel de maşinărie, îi spun, care măsoară timpul.
-Şi la ce foloseşte să măsori timpul? insistă Întâmplare. Eu credeam că e timp cât să nu se sfârşească niciodată.






Cartea „Nono” de Renata Carageani a fost oferită de către Editura All pentru recenzie. Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii. Pentru a afla mai multe despre Editura All o puteți urmări și pe pagina de facebook, ca să știți tot ce e nou!


Omul care nu citește nu e cu nimic mai presus decât cel care nu știe să citească.

8 comentarii:

  1. Are și poze? Aș vrea să le-o citesc fetelor. Îmi plac tare cărțile care ne sprijină să schimbăm perspectiva. E o abilitate pe care tare aș vrea să o cultiv la cei mici. Ai putea să-mi recomanzi și alte cărți din care ai învațat ceva, ai crescut, ai schimbat ceva în tine?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, nu are poze. Am citit o carte numită "Pollyanna" de Eleanor H. Porter luată de la o mănăstire din Neamţ. Mi s-a părut foarte interesantă şi povestea viaţa unei fetiţe extrem de optimiste care a reuşit să schimbe mentalitățile posace ale adulţilor sin jurul ei. Plus că are şi poze; pe mine una chiar m-a lăsat cu un sentiment plăcut.

      Ștergere
  2. Povestea unui ursulet? Funny! Mi-am amintit ca cel mai mare plus al meu e la mama si asteapta o baie serioasa...dar asta inainte sa il iau acasa la mine! :D
    O zice ca l-am abandonat?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sfârşitul cărţii e destul de asemănătoare cu povestea ta şi a plușului tău. :)

      Ștergere
  3. Este o poveste foarte frumoasa.
    Dupa ce a fost lansata oficial, a aparut si un mic scandal pentru ca autoarea a fost acuzata de plagiat. Ulterior lucrurile s-au aplanat si totul se pare ca s-a rezolvat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur! Chiar a fost o carte drăguţă tare!

      Ștergere
  4. Oh, de când am văzut prima oară cartea asta am pus-o pe wish list și mereu mi-am dorit-o undeva în adâncul sufletului. Nu știu, pur și simplu îmi transmite un vibe pozitiv. Între timp am mai citit și recenzii despre ea și mi se pare super simpatică și relaxanată.

    Îmi plac tare mult citatele pe care le-ai selectat, mai ales ultimul! <3 Felicitări și pentru recenzie și lecturi frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, chiar este o lectură relaxantă. Mulţumesc frumos! 😚 Lecturi frumoase şi ție! 😊

    RăspundețiȘtergere

Aștept opiniile tale într-un comentariu. :)