Recenzie: „Toate acele locuri minunate” de Jennifer Niven
Titlul: Toate acele locuri minunate
Autor: Jennifer Niven
Dată apariție: septembrie 2015
Categorie: Ficțiune/Adolescneți
Nr. pagini: 408
Editură: Trei
Theodore
Finch e fascinat de moarte şi se gândeşte neîncetat la tot felul de modalităţi
în care şi-ar putea pune capăt zilelor.
Violet
Markey trăieşte pentru viitor, numărând zilele rămase până la absolvire.
Cand
Finch ar putea evada atât din micul ei oraş din Indiana, cât şi din suferinţa
copleşitoare provocată de recenta moarte a surorii sale.
Când
Finch şi Violet se întâlnesc pe marginea clopotniţei de la şcoală, nu este
foarte limpede cine pe cine salvează. Iar când devin parteneri într-un proiect
de descoperire a „minunilor naturale" din statul lor, amândoi fac
descoperiri mult mai importante: Finch poate fi el însuşi numai alături de
Violet. Iar Violet numai alături de Finch poate uita de numărătoarea zilelor şi
poate începe să le trăiască.
Însă,
în timp ce lumea lui Violet creşte, a lui Finch începe să scadă.
Nu am să
mă mai încred în spusele altora. Nu mai ascult oamenii din jurul meu când vine
vorba de cărți populare/contemporane/abia apărute.
Vă
recomand să nu mai mergeți pe fraza: „Cartea aceasta este superbă, mi-a plăcut
la nebunie și nu o să regreți că ai cumpărat-o!”. Mai ales dacă în poza de
profil apare o fetiță de 13 ani cu flori-n cap, filter de pe snapchat. Nu vă
încredeți în copii!
Un alt
aspect ar fi să nu mai am așteptări de la o carte, de la nicio carte! Pentru că
mereu ajung să mă dezamăgească.
„Toate
acele locuri minunate” este una din
experiențele mele proaste în materie de cărți populare. Nu pun acum în aceeași oală restul cărților contemporane, nu toate sunt la fel, dar aceasta, din punctul meu de vedere, nu este o carte SUPERBĂ. Nu are nicio legătură că „nu am citit-o în momentul potrivit”. Când ar fi trebuit să citesc această carte? Când eram pe punctul să mă tai sau să plâng, să fiu în depresie?
Nu, cartea aceasta nu te ajută să treci peste depresie, nu are niciun remediu împotriva depresiei, nu te face să te simți mai bine.
 |
| Photo via iulianacazan_ |
Finch și Violet se întâlnesc în clopotnița școlii. Finch o vizitează destul de des, deoarece are în gând sinuciderea. Mereu ajungea pe clopotniță și „Acum e momentul.” Însă renunța de fiecare dată.
De data aceasta nu a avut nimic în gând, doar că a găsit-o acolo pe Violet. Mai târziu toată școala crede că Violet l-a salvat pe Finch de la sinucidere. Totul fiind invers.
În mare parte se vorbește despre călătoriile personajelor principale, călătoriile lui Finch și Violet. Călătorii pentru ora de geografie.
Aceștia sunt în aceeași echipă la ora de geografie, pentru proiectul pe care îl au de făcut aceștia sunt nevoiți să viziteze diferite locuri din Indiana.
„De ce ar trebui Indiana să fie vizitată?”
Theodore Finch reprezintă tristețea întruchipată într-un corp vesel. Acesta suferă de tulburări mentale grave (ăsta-mi aduce aminte de mr.robot). Finch are o frică, să nu aibă o viață monotonă, ziua de mâine să nu fie plictisitoarea și să rămână pe loc. Nu doarme mai deloc, în loc de somn preferă alergatul (și nu pe distanțe mici).
P.S Finch este vegetarian: „Sunt mai multe moduri de a muri. Unul este să te
arunci de pe un acoperiș, iar altul să te otrăvești lent, în fiecare zi,
mâncând carnea altuia.”
Nu-i poți împiedica pe oameni să moară. Nu-i poți opri să plece. Nici pe tine nu te poți opri să pleci. Mă cunosc suficient de bine ca să știu că nimeni altcineva nu te poate ține treaz sau nu te poate împiedica să dormi.
Violet Markey este o elevă de liceu care nu a trecut peste moartea surorii ei. Din cauza unui accident de mașină, în care se afla și ea, sora ei a murit, rămânând în urma surorii ei doar o pereche de ochelari. Ochelari pe care Violet îi poartă pentru a o simți și o avea mai aproape pe Eleanor.
Violet se gândește doar la sora ei, cum ar fi fost dacă nu o luau pe drumul acela, dacă mergeau pe drumul cel bun? Violet nu acceptă pierderea surorii ei nici după un an.
Care o să fie scopul ▬ de ce aș vrea să încep o nouă revistă? (blog online) Întrucât cei de seama mea au nevoie de un loc unde să poată merge penreu un sfat sau pentru ajutor sau amuzament sau doar ca să existem fără ca cineva să-și facă griji pentru ei. Undeva unde pot să nu aibă limite și temeri și să fie în siguranță, ca în propriile lor camere.
Aici ar trebui să dezvolt de ce nu i-am dat 5 stele acestei cărți?
Mie una nu mi-au plăcut deciziile pe care le-a făcut autoarea. Trebuia să-i ajute pe cei care au depresie sau anxietate să treacă prin asta sau măcar să găsească un sprijin în această carte... pe când autoarea a ales calea cea mai ușoară: sinuciderea.
Cartea este simpatică în adevăratul sens al cuvântului, dar nu am putut simți nimic, nu mi-a provocat piele de găină, nici măcar nu am plâns când a trebuit. Voiam să fie o carte motivațională și persoanele care trec prin momente grele să găsească doi adolescenți cu aceleași probleme, dar să-i ajute să treacă prin asta.
Nu, cartea aceasta nu a vrut să arate că dacă te sinucizi lași persoane triste în urmă, persoane suferind din cauza pierderii. Eu una nu am văzut acest lucru.
Asta a fost părerea mea, nu spun că pentru alții nu este o carte bună sau foarte frumoasă, gusturile diferă.
Trebuie să-ți trăiești viața ca și când n-o
să-ți pară niciodată rău de nimic. Pur și simplu este mai ușor să faci
lucrurile bine din prima, ca să nu fie nevoie să-ți ceri scuze pe urmă.
Nu-i poți împiedica pe oameni să moară. Nu-i
poți opri să plece. Nici pe tine nu te poți opri să pleci. Mă cunosc suficient
de bine ca să știu că nimeni altcineva nu te poate ține treaz sau nu te poate
împiedica să dormi.
Există un final încorporat pentru toate
lucrurile din lume, nu-i așa? Adică, un bec de 100 wați este proiectat să
dureze 750 de ore. Soarela va muri cam în 5 bilioane de ani. Noi toți avem un termen
de valabilitate. Cele mai multe pisici pot trăi cincisprezece de ani, poate un
pic mai mult. Câinii trăiesc până la doispreze ani. Un american obișnuit este
proiectat să dureze douăzeci și opt de mii de zile după naștere, ceea ce
înseamnă că există un anumit număr de ani, zile și ore până la momentul în care
viața noatră se va sfârși.
Care o să fie scopul ▬ de
ce aș vrea să încep o nouă revistă? (blog online) Întrucât cei de seama mea au
nevoie de un loc unde să poată merge penreu un sfat sau pentru ajutor sau
amuzament sau doar ca să existem fără ca cineva să-și facă griji pentru ei.
Undeva unde pot să nu aibă limite și temeri și să fie în siguranță, ca în
propriile lor camere.
Niciunul
dintre noi nu știe cât mai are de trăit, poate încă o lună, poate încă cinci
ani ▬ mie îmi place să trăiesc de parcă mi-ar mai fi rămas numai două
zile.
Îmi amintesc
cum alergam pe un drum, spre o seră de flori. Îmi amintesc zâmbetul ei și râsul
ei când am fost cel mai bun eu, și ea mă privea de parcă n-aș fi putut greși și
aș fi fost sănătos. Îmi amintesc mâna eu într-a mea și felul în care mă simțeam
în momentele acelea, ca și când ceva sau cineva mi-ar fi aparținut.
Lucrul de
care mi-am dat seama este că nu contează ce iei, ci ce lași.
Jessamyn
West (1902-1984, o autoare americană de proză scurtă și romane) a spus că
„scrisul este atât de dificil, încât scriitorii, având propriul iad pe pământ,
vor scăpa de orice pedeapsă pe lumea cealaltă.”
În 1912,
un bărbat pe nume Franz Reichelt a sărit din Turnul Eiffel, purtând un
pardesiu-parașută creat de el. A sărit cu scopul de a-și testa invenția ▬ se aștepta
să poată zbura ▬, dar a căzut drept în jos, s-a lovit de pământ
ca un meteorit, iar impactul a lăsat în urmă un crater de 15 centimetri.
Un chinez a
murit din lipsă de somn, după ce a stat treaz timp de unsprezece zile,
încercând să urmărească absolut toate meciurile din Campionatul European. În a
unsprezecea noapte, a văzut partida în care Italia a învins Irlanda cu 2-0, a
făcut un duș și a adormit în jur de cinci dimineața. Și a murit.
În martie
1941 după trei căderi nervoase majore, Virginia Woolf i-a scris soțului ei un
bilet și a plecat spre un râu din apropiere. Și-a îndesat pietre în buzunare și
s-a afundat în apă. (Dragul meu, își
începea ea biletul, simt limpede cum
înnebunesc iar. Simt că nu mai putem trece din nou prin momentele acelea
îngrozitoare. Așa că o să fac cum cred eu că e mai bine.)
Spânzurarea
este metoda cea mai folosită de sinucigașii din Marea Britanie, pentru că spun
cititorii, este considerată deopotrivă rapidă și ușoară. Lungimea sforii ar
trebui să fie calculată în funcție de greutatea persoanei, altfel numai rapidă
sau ușoară nu este.
Metoda
modernă de execuție prin spânzurare este denumită „Cădere lungă”.
Mai puțin de
două procente din populația Statelor Unite se sinucide prin înec, poate și
pentru că trupul omului e făcut să plutească. Țara aflată pe primul loc în lume
în ceea ce privește numărul de înecați, accidental sau în alte moduri, este
Rusia, care are de două ori mai multe morți de acest tip decât următoarea din
clasament, Japonia. Insulele Cayman, înconjurate de Marea Caraibelor, număra
cele mai puțin cazuri de înec din toată lumea.
Cele mai
multe sinucideri survin în intervalul prânz-șase după amiază.
Tipii cu
tatuaje sunt mai predispuși să se sinucidă prin împușcare.
Oamenii cu
ochii căprui aleg mai degrabă spânzurătoarea sau otrăvirea.
Băutorii de
cafea sunt mai puțin predispuși la sinucidere decât cei care nu beau.
Eu am fost Tigru!
Ține minte: Citește cu ochii tăi, nu prin
ochii altcuiva!
21 comentarii
Ce fapte trite, acestea cu spanzuratoarea. Chiar nu stim detalii si nici nu pot spune ca m-am interesat vreodata despre asa ceva. Baiatul acela care a murit upa 11 zile fara somn?? Doamne, dar ma intreb cum o fi rezistat sa ajunga pana la 11 zile! Ca eu daca pierd o noapte sunt in stare sa dorm doua zile :)))
RăspundețiȘtergereNu este o carte înfricășătoare, normal este recomandată adolescenților...
ȘtergereNici eu nu îmi închipui cum a rezistat 11 zile...
Sincer, am citit această carte, dar nu mi-a plăcut. Consider că nu este o carte tocmai... nu știu, eu nu aș recomandat-o copiilor, spre exemplu, sau tinerilor. Părerea mea!
RăspundețiȘtergereNici eu nu prea m-am împacat bine cu cartea asta.
ȘtergereAsta am spus și eu, dar mai mascat, eu una nu recomand cartea copiilor care chiar trec printr-o perioadă ca asta...
Nu am auzit de aceset autor Jennifer Niven, dar este bine ca l-ai mentinat.
RăspundețiȘtergereMultumim pentru recenzia facuta acestei carti. Merita lecturat pentru cei pasionati de beletristica in funcite de timpul fiecaruia. E bine ca aduci lucruri noi despre carti.
Cosmin
Bine că m-ai scutit să citesc această carte :) în schimb, mi-au plăcut citatele.
RăspundețiȘtergereNuu,dacă vrei o poți citi. Poate o să fie pe placul tău!
ȘtergereMereu faci recenzii foarte creative și intersante ca și structură. Îmi place mult coperta cărții și pare a fi o lectură plcăută dacă e pe stilul tău cartea. Pentru mine e un pic prea mult subiectul abordat, dar aș sta să o citesc doar așa pentru o mini analiză psihologică a personajelor.
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult, încerc să scot la suprafață tot ce ascund acele coperte!
ȘtergereEu una am adorat coperta, dar mi-a părut rău că nu a fost ce mă așteptam eu cartea aceasta... :(
Apropo de sinucidere...poate nu are legatura cu cartea, insa am citit ieri un articol destul de lung despre Balena Albastra....Doamne, parca citeam o fictiune!!! E trist ca tinerii nu cauta solutii si prefera sa isi ia viaata, cel mai de pret cadou de la Dumnezeu!
RăspundețiȘtergerePoate si in cartea asta protagonistii nu isi doresc sa traiasca, pentru ca nu au motive si pare ca in jurul lor nimic nu are rost...si cu ei si fara ei, viata celor din jur ar continua...
Știu jocul, e de ceva timp prin mass media, abia acum ai aflat?
ȘtergerePersonajele sunt cam pe aceeași lungime, dar mai mult Finch, băiatul este mai retras și mai... deci îmi pare atât de rău că a preferat să plece în loc să rămână alături de Violet! :(
Vai,cate lucruri poti citi.... mai ca-mi vine sa merg in lume. Se poate sa cad in extrema parintelui care se pregateste pentru perioada de adolescenta a copiilor... si atunci nu mai termin cu acest subiect.
RăspundețiȘtergereClar, aceasta carte este pe lista mea de _ NOT TO READ_ !
Whyyyy
ȘtergereTrebuie să o citești, poate o să-ți placăăă! Haha
Un fel de "Veronica se hotaraste sa moara"?, dar nereusit?
RăspundețiȘtergereNu știu, deoarece nu am citit cartea.
ȘtergereCe bine că beau multă cafea... :)) Oricum, m-ai făcut curios, chiar dacă ai spus că nu ți-a plăcut, poate o să găsesc, totuși, ceva în ea care să-mi placă! :D
RăspundețiȘtergereHahaha:))
ȘtergereSucces și lectură plăcută! :3
Mie imi place sa beau cafea (chiar mai multa decat e cazul), asa ca sunt safe :D
RăspundețiȘtergereNu imi place cum suna cartea asta, nu cred ca as citi-o.
Eu nu beau cafea, e grav atunci! :O
ȘtergereGenurile diferă..
Este un subiect destul de sensibil, cred ca m-ar deprima si mai tare o asemenea carte, nu ma simt confortabil citind despre sinucidere.
RăspundețiȘtergereAtunci să nu te apuci de ea, nu vreau să te am pe conștință! Glumesc :))
Ștergere