Recenzie: Ultima vrăjitoare din Transilvania – vol.1: Contesa Aneke de Cristina Nemerovschi

by Alexandra Haliga - 22:17

Titu: Ultima vrăjitoare din Transilvania - vol 1: Contesa Aneke

Autor: Cristina Nemerovschi

An apariție: mai 2017

Categorie: Ficțiune/Literatură română contemporană

Nr.pagini: 232

Editură: Herg Benet

„Ultima vrăjitoare din Transilvania", primul volum aduce în discuţie două lumi paralele: cea a adolescentei neastâmpărate şi rebele, Alexandra şi cea a frumoasei contese Aneke, victima unor credinţe păgâne şi furii incontrolate ațâțată de teamă şi disperare. Aceste lumi se împreunează odată cu sosirea Alexandrei în satul V., un loc ferit de civilizaţie, un sat care şi-a păstrat autenticitatea şi aspectul pitoresc pe care l-a avut întotdeauna, de asemenea şi credinţele şi superstiţiile care l-au bântuit sute de ani. Cauza principală a sosirii neaşteptate a Alexandrei în V. o reprezintă relaţia amoroasă pe care aceasta o are cu fratele său vitreg, Răzvan.

Considerată imorală de către mama lor, Dora, aceasta hotărăşte să îi despartă pe parcursul verii pentru a le da răgaz să mediteze asupra sentimentelor şi stărilor pe care le trăiesc în această perioadă confuză din viaţa lor. Odată ajunsă şi instalată în sat, Alexandra aude legenda vrăjitoarei Aneke: o tânără contesă despre a cărei frumuseţe era dusă vorba peste tot în ţară, dar şi peste graniţe fiind curtată de domni şi boieri de toate rangurile şi naţiile. Deşi tatăl acesteia, contele Silagy, avea gânduri mari pentru viitorul fetei, acesta pierdu în lupta cu sentimentele de dragoste pe care tânăra contesă le nutrise pentru Mathias, un tânăr chipeș venit de peste nouăsprezece ţări şi vrăjit de această fiinţă parcă himerică. Şi poate că toată povestea s-ar fi terminat cu bine dacă contele nu şi-ar fi dat seama că de fapt Mathias este un fiu nelegitim, făcut cu o străină, înainte de a o cunoaşte pe Miriam, mama Anekei. Însă acest lucru nu le-a clintit în niciun fel iubirea pe care şi-o purtau unul altuia, iar acest fapt a adus asupra lor furia şi dezgustul târgoveţilor. Punând la socoteală incestul comis, dar şi faptul că animalele sătenilor mureau pe capete au acuzat-o pe Aneke de vrăjitorie şi omorât-o într-un colţ întunecat de pădure, punând eticheta de "blestemată" asupra întregii păduri.

"Zarva se auzea din ce în ce mai puternic, mai aproape. Creştea asemeni unui animal din poveste, atunci când se află la adăpost de pericol, în viziunea lui ferită de orice privire răuvoitoare a vreounui străin. Vocile lor erau teribile. Le detestasem din totdeauna. Oamenii grăbiţi, rastiți, forfota lor stupidă în căutarea a nimic. Ţăranii din V. nu știuseră niciodată să ceară ceva. Acum veniseră să-mi ceară mie viaţa, dar pretenţia lor era atât de ridicolă, de patetică!"

Mereu dornică de aventură, Alexandra nu putu rezista unei tentaţii atât de mari, mai ales că era singurul lucru interesant care se petrecuse de când sosise în sat, dar şi poate pentru că se regăsise în povestea de iubire a contesei; astfel că imediat se duse şi începu să exploreze pădurea ce le dădea atâția fiori pe şira spinării sătenilor din V. În jocul de-a aflarea adevărului despre moartea contesei şi a faptelor ce au intrigat sătenii spre altfel de acţiuni Alexandra descoperă că Lorena, sora Anekei, dar şi Mathias, iubitul Anekei, sunt încă vii, chiar în floarea vârstei, exact cum erau când a avut loc uciderea contesei. Dar acest lucru ar fi imposibil, aceste fapte s-au petrecut cu o sută de ani în urmă...şi totuşi care ar putea fi explicaţia? O sumedenie de întrebări îşi fac loc printre gândurile Alexandrei şi pe parcursul vânătorii de răspunsuri multe lucruri stranii şi inexplicabile i se întâmplă, lucruri ce într-un final o vor aduce în faţa, poate chiar, a propriului sfârşit.

Cât despre personaje voi încerca să nu dau spoilere, să vă las pe voi să le descoperiţi pentru că pe cât sunt de interesante pe atât sunt de comune.

ALEXANDRA este o adolescentă în vârstă de 16 ani a cărei lume a fost schimbată de sosirea fratelui vitreg de care a fost despărţită de mică şi faţă de care nutreşte sentimente mai mult decât fraterne. Intrarea forţată şi bruscă a acestui individ frumos şi atragator în viaţa ei, dar şi lipsa înrădăcinării unor sentimente frăţeşti au dus la acest final şi la formarea unei relaţii riscante şi interzise, dar în acelaşi timp interesantă şi deloc plictisitoare. Este o persoană căreia îi place mult să citească şi să îşi petreacă cât mai mult timp cu prietena sa cea mai bună, Ioana.

"Mă imaginam citind cărţi în această casă părăsită, înviorându-mă la adieri de vânt, la o uşa ce scârţâie sau la zgomote ciudate care par a veni din pivniţă...şi multă hoinăreală. Cred că fotografiile fuseseră chestia decisivă care mă convinsese să-i dau o şansă vacanţei în satul V."

ANEKE este un personaj din basme, cum susţine şi Lorena la un moment dat "Cu siguranţă, dacă Miriam ar fi fost împărăteasă, contele împărat, iar Aneke o mică prinţesă dintr-un basm românesc, s-ar fi spus despre ea că s-a născut cu stea de aur în frunte.". Este o zeiţă a frumuseţii şi în ciuda personalităţii capricioase şi mofturoase toată lumea a ajuns să o iubească.

Considerată vrăjitoare pentru iubirea pătimaşă purtată fratelui vitreg şi moartea subită a animalelor din sat, povestea scurtă de viaţă a Anekei se termină o dată cu mistuirea flăcărilor în care a ars...sau nu?

"Cât de trist, m-am gândit, cum ucid oamenii lucruri frumoase doar pentru că îi înspăimântă. Doar pentru că nu le pot înţelege."

În concluzie, primul volum cu siguranţă mi-a captat atenţia şi interesul prin poveştile celor două lumi care au ca punct de intersecţie pe Alexandra, dar şi prin finalul care m-a surprins şi m-a făcut foarte curioasă cu privire la al doilea volum. La fel ca Alexandra am rămas cu multe întrebări fără răspuns care îmi chinuie mintea cu găsirea unor răspunsuri cât de cât raționale şi logice, însă sper că aceste mistere vor fi elucidate odată cu lecturarea celui de-al doilea volum al trilogiei.

"Dora, însă, spunea uneori că libertatea lumii moderne e doar o iluzie şi că, atunci când iluzia e spulberată şi vedem lanţurile care ne îngrădesc, plătim scump acest vis printr-o depresie puternică şi prin pierderea (temporară sau definitivă) a bucuriei de a trăi.’’