Recenzie: „Un drum lung spre o planeta mică şi furioasă” de Becky Chambers
Autor: Becky Chambers
Categorie:
S.F.
Traducător:
Alexandru Voicescu
An apariție: 2017
Număr pagini:
500
INTRODUCERE:
„Un drum lung spre o planetă
mică şi furioasă” este romanul de debut al scriitoarei Becky Chambers, un SF de
excepţie care are puterea, cel puţin din punctul meu de vedere să renască din
cenuşă acest gen de literatură păstrându-şi,
in același timp, caracteristicile de bază, dar reușind să se plieze totuşi şi
pe criteriile noilor generații, care, am observat eu, au o tendință mult mai
accentuată spre Fantasy decât spre un roman SF; un ansamblu de evenimente
explozive şi pline de adrenalină care vor stârni un amalgam de emoții
contradictorii în ființa cititorului, poveşti romantice interzise şi pline de tandrețe,
legături de prietenie puternice care vor rezista in ciuda trecutului tumultuos
şi a secretelor şi cel mai important aspect perspectiva existenţei unor alte
forme inteligente de viață în Univers, nu numai a celor pământene.
REZUMAT:
Rosemary Harper, un pământean
original de pe planeta Marte ajunge la bordul navei Wayfarer, o navă
transportor, minusculă în comparație cu alte nave care are rolul de a „zbura de
colo, colo, perforând găuri - găuri la propriu - prin spațiu”, în postul de
grafieră (un fel de secretară, care se ocupă în principal cu sortarea
hârţogăriei, punerea la punct a proiectelor şi întâlnirilor şi multe alte
lucruri la fel de interesante), dar purtând pe umeri urmele unui secret ruşinos
de care încercând să scape a ajuns la bordul acestei nave.
Echipajul navei Wayfarer este
multirasial şi format dintr-o trupă de indivizi atât de diferiţi încât îți vine
greu sa îți imaginezi că ei ar forma o echipă, un tot unitar:
Căpitanul Ashby
Majoritatea umanilor din
ziua de azi erau descendenți ai Flotei Exodului, care navigase dincolo de
limitele Soarelui ancestral. Mulți, precum Ashby, se născuseră în chiar acele
nave - ferme care aparținuseră refugiaților terranieni originali. Buclele sale
negre şi dese şi pielea de culoarea ambrei erau rezultatul generațiilor de întrepătrunderi
şi amestecuri la bordul giganticelor nave. Cei mai mulţi umani, fie născuți în spațiu
, fie copii ai coloniilor, aveau în comun acel mix exodian fără particularitate
națională
Artis
Corbin- algeist
Corbin pe de altă parte era
fără îndoială vână de sistem Sol, deși oamenii de pe planetele natale începuseră
de câteva generaţii încoace să semene cu exodienii. Cu toată învălmăşeala asta
a geneticii umanilor, tot mai apăreau din când în când - prin diverse locuri –
uneori mai deschise. Şi totuși, Corbin era practic roz. Strămoșii lui fuseseră
oameni de știință, exploratori timpurii care construiseră primele stații
orbitale de cercetare în jurul lui Enceladus şi acolo au rămas. Cu Sol o urmă fadă
pe cer, cercetătorii şi-au pierdut pigmentul din ce în ce mai mult. Rezultatul
final era Corbin, un bărbat roz crescut pentru munca laborioasă şi fără soare
pe cer. Artis Corbin era două lucruri: un talentat algeist şi un complet
dobitoc.
Kizzy Shao – Tehni-mec’a şi Jenks – tehni-comp’u
(îi
voi descrie împreună pentru că ei doi doar împreună fac treabă bună) sunt o
pereche de mecanici umani care pe lângă faptul că întrețin nava şi condițiile
din ea, întrețin umorul şi atmosfera plăcuta. Kizzy e o tipă foarte energică şi
inventivă, cu o personalitate puternică şi exuberantă, pe când Jenks e o
persoană mai reținută, mai introvertită, cu un trecut înduioşător şi cu o înclinație
spre AI-uri spre înțelegerea şi integrarea lor ca ființe vii.
Știi bine că sunt iritat când vine vorba de transuri. Însă cred că treburi de genul ca transuri anti-îmbătrânire îşi au cauza dintr-o lipsă acută de respect de sine, pentru că simți că nu ești suficient de bun aşa cum ești. Tot ce mi-am făcut la corp am făcut-o din dragoste. Serios. M-am tatuat ca reamintire a unor anumite lucruri şi întâmplări, însă, în cele din urmă, tot ce mi-am făcut a fost un fel de a spune că ăsta e corpul meu.
Sissix
- pilotul
Corpul ei era suplu şi mlădios. Solzi de un verde adânc îi protejau corpul din creștet până la vârful cozii, stingându-se într-o tentă mai palidă înspre abdomen. Avea un chip neted, fără nas sau buze sau urechi de care să amintești, doar găuri pentru respirat şi pentru auzit şi o mică despicătură pe post de gură. O vâlvătaie multicoloră de pene îi acoperea capul, ca o coamă scurtă şi festivă. Rosemary îşi cuprinse cât putu de bine degetele în jurul ghearelor cu solzi ale lui Sissix.
Dr.
Chef- medicul şi bucătarul navei
Era rotofei şi umflat, cu pielea gri atârnându-i. L-ar fi luat drept vreun soi de amfibian dacă nu ar fi fost pămătufurile de favoriți care să îi acopere obrajii ca niște baloane. Cea mai mare parte din chip era dominată de o buză de jos largă şi despicată. Lui Rosemary îi aducea aminte de emisiunile video cu animale de pe vremea Terrei antice, pe care le văzuse asiduu când fusese copilă. Dacă ai încrucișa o focă şi o șopârlă gecko, apoi ai pune-o să umble ca o omidă cu 6 picioare ai fi pe-aproape.
Ohan
Este/sunt
navigatorul/navigatorii navei, un mascul, dar totuși o pereche sianită - rolul
lui/lor fiind esențial în deschiderea găurilor de vierme. Cultura sianită este
structurată în jurul unui virus numit Șoptitor. Sunt retrași, au teamă de virușii
altor specii.
Căpitanul Ashby primește o
ofertă de a construi un tunel hiperspațial spre o planetă îndepărtată şi instabilă
din punct de vedere social, mereu pe punctul de a izbucni un război, însă
recompensa pentru această misiune dificilă este suficient de piperată pentru a-i
convinge pe membrii Wayfarer să o accepte.
Concluzie:
Astfel începe aventura
dragilor noștri prieteni, o călătorie, aş putea spune, inițiatică, dar mai mult
din punct de vedere spiritual decât spațial, pe parcursul căreia se vor lega,
distruge si suda mai puternic prietenii şi legături, reprezintă un drum lung
plin de încercări şi momente critice, revelații si trecuturi înduioşătoare, dar
şi momente pline de sarcasm şi umor, care să păstreze un echilibru.
Mulțumim prietenilor de la HERG BENET pentru
cărticică! Puteți comanda cartea de la ei de pe site sau cu un
click aici.
Omul care nu citește nu e cu nimic mai presus decât cel care nu știe să citească.
2 comentarii
O parte din descrierile personajelor sunt chiar din carte,nu? Mi-a plăcut enorm romanul tocmai pentru personajele interesante și legăturile dintre ei :)
RăspundețiȘtergereDa, aşa e. Şi mie mi-au plăcut foarte mult.
Ștergere