Recenzie: „Singura Amintire a Florei Banks” de Emily Barr
✨Categorie: YA/ Fiction
✨Pagini: 272
Mulțumiri prietenilor de la editura Epica pentru cartea aceasta!
Găsiți #SinguraAmintireaFloreiBanks în librăriile online!
Hello peeps!
După cum v-am spus am un guilty
pleasure pentru cărțile YA, din nou ajungem la o carte cu adolescenți Singura
amintire a Florei Banks de Emily Barr.
Îmi aduce aminte puțin de O fată din
bucăți pe care o citesc acum, cumva au aceeași neputință și împart aceeași
suferință personajele, dar Flora are ceva diferit, ea nu își aduce aminte
lucruri.
Flora Banks este o adolescentă
obișnuită, dar cu o boală pe care nu o poate trata, de 10 ani suferă de amnezie
anterogradă, adică își pierde capacitatea de a memora evenimente care apar după
declanșarea bolii.
Chiar dacă mi-ar spune,
aş uita. Probabil mi-a mai spus totul de o mie de ori. Cred că e tare enervant
să fii nevoit să locuieşti cu mine.
Flora ține un jurnal unde-și notează
detalii mai importante, să înțeleagă câte ceva despre viața pe care o are, ce
prieteni îi sunt aproape, cum arată, locul unde a crescut și multe altele.
Personajul mi s-a părut puternic, prea
puternic, dar în același timp m-a enervat maxim din două motive: nu-și aduci
aminte absolut nimic, dar magicul sărut rămâne imprimat și după vrea să-și
uite familia doar pentru a menține amintirea sărutului. Am înțeles că este cel
mai puternic lucru pe care-l simți acum, dar nu am suportat să văd că Flora se
forța să-și uite mama și prietenii pentru o amintire a unui sărut cu Drake,
băiatul care s-a și mutat între timp și cine știe când o să se mai revadă...
Autoarea a avut câteva momente când nu
mai știai cât de credibilă este povestea, într-adevăr este ficțiune, dar cu o
tentă și spre realitate. Construiești un personaj cu amnezie care abia se
descurcă zi de zi, dar o arunci într-o călătorie de atâtea ori, atâtea vehicule
de schimbat pentru a-l găsi pe Drake, băiatul pe care l-a sărutat și a cărei
amintire îi rămâne vie în memorie.
Una este să nu
te descurci acasă, în orașul tău natal și alta să pleci într-o călătorie până
la Cercul Polar Artic de una singură.
Mi-a plăcut într-un total personajul,
m-a întristat groaznic uneori să văd suferința pe care o avea, să văd cum
uneori aproape renunța la viață și se învinovățea pentru boala pe care o are.
La un moment dat pentru a putea supravețui în călătoria ei trebuia să-și noteze
pe mână câteva detalii pentru a le descoperi a doua zi, dar pasta nu funcționa,
a fost nevoită să-și zgârie pielea pentru a putea beneficia de acele informații
a doua zi.
Cartea este bazată pe viața
personajului nostru, Flora, care nu-și aduce aminte lucruri, nu știe ce glume a
auzit de la prieteni, ce intrucțiuni a primit din partea părinților sau a
profesorilor, dar își aduce aminte un singur lucru, știe că a sărutat un băiat.
Flora suferă de 10 ani de amnezie și
nu își aduce aminte niciodată lucrurile de a doua zi sau chiar de acum câteva
ore, dar sărută din greșeala un băiat și acea întâmplare îi rămâne întipărită
în minte, o simte, știe că s-a întâmplat.
Acțiunea îmi aduce aminte de filmul
Mereu la prima întâlnire, unde bărbatul se îndrăgostea de o fată care are
memorie de o zi, mereu își aduce aminte de ziua ei de naștere când a avut accident
și ei tot se întâlnesc... Ceva asemănător este și la carte, deoarece Flora
poate să-și aducă aminte un singur lucru.
Flora află că băiatul a plecat din
oraș și tinde să creadă că s-a mutat în zona Cercului Polar Artic. Ce se
gândește personajul nostru să facă? Desigur, să meargă până acolo pentru a afla
de ce își aduce aminte de el, trebuie să fie ceva special...
Fata trece prin atâtea situații să
ajungă la Cercul Polar, atâta „devotament” pentru a-l descoperi pe băiat și
pentru a continua viața alături de el. Își notează pe brațe, prin jurnale doar
ca să-și amintească unde merge, de ce și ce a făcut.
O să vă las pe voi să descoperiți dacă
reușește să-l găsească și ce se întâmplă.
Cumva acest lucru m-a făcut să-i acord
3 stele, deoarece mi se pare un pic absurd să pleci de una singură dintr-un
oraș să-l cauți pe acel cineva, să-l găsești (poate) într-o regiune unde sunt
mii de oameni și case.
Este o lectură ușoară, dar care te
străpunge puternic! Îți oferă tristețe, dar și sentimentul de putere pe care-l
ai!
Mă bucur că autoarea a abordat un
subiect ca acesta, amnezia și schimbările pe care o persoană le suferă. Mi-a
plăcut să văd relațiile dintre copil – părinte și susținerea pe care o primea
Flora. Recenzie
Keep reading until next time,
Tigruț
0 comentarii