Recenzie: „Singura Amintire a Florei Banks” de Emily Barr

✨Autor: Emily Barr
✨Categorie: YA/ Fiction
✨Pagini: 272
✨Editura: Epica

 Mulțumiri prietenilor de la editura Epica pentru cartea aceasta!
Găsiți #SinguraAmintireaFloreiBanks în librăriile online!


Hello peeps!

          După cum v-am spus am un guilty pleasure pentru cărțile YA, din nou ajungem la o carte cu adolescenți Singura amintire a Florei Banks de Emily Barr.

          Îmi aduce aminte puțin de O fată din bucăți pe care o citesc acum, cumva au aceeași neputință și împart aceeași suferință personajele, dar Flora are ceva diferit, ea nu își aduce aminte lucruri.



          Flora Banks este o adolescentă obișnuită, dar cu o boală pe care nu o poate trata, de 10 ani suferă de amnezie anterogradă, adică își pierde capacitatea de a memora evenimente care apar după declanșarea bolii.

Chiar dacă mi-ar spune, aş uita. Probabil mi-a mai spus totul de o mie de ori. Cred că e tare enervant să fii nevoit să locuieşti cu mine.

          Flora ține un jurnal unde-și notează detalii mai importante, să înțeleagă câte ceva despre viața pe care o are, ce prieteni îi sunt aproape, cum arată, locul unde a crescut și multe altele.

          Personajul mi s-a părut puternic, prea puternic, dar în același timp m-a enervat maxim din două motive: nu-și aduci aminte absolut nimic, dar magicul sărut rămâne imprimat și după vrea să-și uite familia doar pentru a menține amintirea sărutului. Am înțeles că este cel mai puternic lucru pe care-l simți acum, dar nu am suportat să văd că Flora se forța să-și uite mama și prietenii pentru o amintire a unui sărut cu Drake, băiatul care s-a și mutat între timp și cine știe când o să se mai revadă...

          Autoarea a avut câteva momente când nu mai știai cât de credibilă este povestea, într-adevăr este ficțiune, dar cu o tentă și spre realitate. Construiești un personaj cu amnezie care abia se descurcă zi de zi, dar o arunci într-o călătorie de atâtea ori, atâtea vehicule de schimbat pentru a-l găsi pe Drake, băiatul pe care l-a sărutat și a cărei amintire îi rămâne vie în memorie.

Una este să nu te descurci acasă, în orașul tău natal și alta să pleci într-o călătorie până la Cercul Polar Artic de una singură.

          Mi-a plăcut într-un total personajul, m-a întristat groaznic uneori să văd suferința pe care o avea, să văd cum uneori aproape renunța la viață și se învinovățea pentru boala pe care o are. La un moment dat pentru a putea supravețui în călătoria ei trebuia să-și noteze pe mână câteva detalii pentru a le descoperi a doua zi, dar pasta nu funcționa, a fost nevoită să-și zgârie pielea pentru a putea beneficia de acele informații a doua zi. 

          Cartea este bazată pe viața personajului nostru, Flora, care nu-și aduce aminte lucruri, nu știe ce glume a auzit de la prieteni, ce intrucțiuni a primit din partea părinților sau a profesorilor, dar își aduce aminte un singur lucru, știe că a sărutat un băiat.

          Flora suferă de 10 ani de amnezie și nu își aduce aminte niciodată lucrurile de a doua zi sau chiar de acum câteva ore, dar sărută din greșeala un băiat și acea întâmplare îi rămâne întipărită în minte, o simte, știe că s-a întâmplat.

          Acțiunea îmi aduce aminte de filmul Mereu la prima întâlnire, unde bărbatul se îndrăgostea de o fată care are memorie de o zi, mereu își aduce aminte de ziua ei de naștere când a avut accident și ei tot se întâlnesc... Ceva asemănător este și la carte, deoarece Flora poate să-și aducă aminte un singur lucru.

          Flora află că băiatul a plecat din oraș și tinde să creadă că s-a mutat în zona Cercului Polar Artic. Ce se gândește personajul nostru să facă? Desigur, să meargă până acolo pentru a afla de ce își aduce aminte de el, trebuie să fie ceva special...

          Fata trece prin atâtea situații să ajungă la Cercul Polar, atâta „devotament” pentru a-l descoperi pe băiat și pentru a continua viața alături de el. Își notează pe brațe, prin jurnale doar ca să-și amintească unde merge, de ce și ce a făcut.

          O să vă las pe voi să descoperiți dacă reușește să-l găsească și ce se întâmplă.


          Cumva acest lucru m-a făcut să-i acord 3 stele, deoarece mi se pare un pic absurd să pleci de una singură dintr-un oraș să-l cauți pe acel cineva, să-l găsești (poate) într-o regiune unde sunt mii de oameni și case.


          Este o lectură ușoară, dar care te străpunge puternic! Îți oferă tristețe, dar și sentimentul de putere pe care-l ai!

          Mă bucur că autoarea a abordat un subiect ca acesta, amnezia și schimbările pe care o persoană le suferă. Mi-a plăcut să văd relațiile dintre copil – părinte și susținerea pe care o primea Flora. Recenzie
Keep reading until next time,
Tigruț

You May Also Like

0 comentarii