Gala FILIT 2019
Hello peeps!
Anul acesta mi-am promis o perioadă de literatură mai
avansată, vorbind despre FILIT, mi-am propus să particip mai activ la acest
festival. Inițial nu voiam să particip la gala de deschidere, deoarece
evenimentele acestea nu sunt pe stilul meu vestimentar, ahaha. Din păcate,
chiar nu am reușit să ajung la gala de deschidere, deoarece în același interval
am avut avanpremiera filmului MO la Cinema Ateneu.
Am avut noroc însă, deoarece prietena mea, Crina Snegur, a avut
agenda liberă și s-a putut bucura de eveniment și de invitații acestuia. Cuvintele
de mai jos îi aparțin.
Deși
se face al patrulea an de când prind Filit-ul și îmi ordonez zilele astfel
încât să mă pot bucura de el, nu am tratat niciodată Gala de deschidere a
festivalului ca pe-o Gală propriu-zisă. Am fost împăcată cu această numire
generică, dar mă surprindeam mereu lipsită de orice sentiment festiv, chiar și
în prima zi, când fracul lui Cătălin Sava încerca să mă convingă să țin spatele
drept și să descrețesc fruntea. În acest an însă, seara în care s-a deschis
oficial Festivalul a fost de-a dreptul regală. Nu neapărat pentru că s-a
desfășurat la Palatul Culturii, deși și acest lucru a adăugat greutate, dar pe
mine m-au copleșit emoțiile pentru că, poate pentru prima oară, m-am uitat mai
mult la oameni. Nu pentru că nu eram interesată de discursurile organizatorilor,
care au fost foarte laconici, emoționați și, lucru rar pe la noi, modești. Pe
lângă constatările cât se poate de simple și bine potrivite care plasau Filit-ul
printre festivalurile literare de top, urechea mea din fundul Sălii Voievozilor
prindea cu mai multă râvnă murmurul admirativ al publicului.
Pentru
mine Filit-ul din acest an nu e
despre cărți, e despre încântarea pe care o simt față de sensibilitate pe care
o au oamenii pentru literatură. Acest festival, pe lângă că a crescut cuminte
și frumos, a reușit să educe, dacă nu chiar să seduce cititori, iar acest lucru
s-a văzut într-o sală plină și emoționată. A fost un moment sensibil, în care
m-am felicitat încă o dată că am ales Iașul pentru studii, ce să vezi! De
literatură. Am plecat imediat după finalul evenimentului, după ce am băut un
pahar de vin alb și m-am uitat încrezătoare la o lume frumoasă, deschisă. Am
plecat ca să duc cu mine greutatea emoției și să o ingurgitez în voie, în voia
unei masterande în Literatură Comparată
care nu mai vrea să își compare țara cu ce e pe afară, ci care, poate pentru
oară, nu a avut nici un dubiu că se află la locul ei.
Crina Snegur
0 comentarii