Recenzie: Trei coroane întunecate de Kendare Blacke
Titlu: Trei coroane întunecate
Autor: Kendare Blacke
An apariție: martie 2017
Nr. Pagini: 368
Categorie: Ficțiune/Literatură contemporană
În fiecare generație de pe
insula Fennbirn se naște un set de triplete: trei regine, toate moștenitoare cu
drepturi egale la coroană și fiecare posedând puteri magice mult râvnite.
Cartea am terminat-o într-o singură zi, pentru mine a fost o lectură ușoară, chiar dacă mă așteptam la mai multă acțiune. Primele 200 de pagini (mai exact 197) doar mă bucuram de personaje și le descopeream puterile, „familia” și aflam despre antrenamentul lor, dar nimic mai mult. În final și-a făcut apariția și acțiunea, misterul.
Cum
am spus, acțiunea a fost slabă la
început, dar cartea a fost totuși interesantă, mi-au fost simpatice
personajele, chiar doream să le descopăr.
Cartea
este structurată pe capitole, „tabere”, deoarece sunt trei regine și se prezentau
toate cele trei lumi, deoarece ele erau separate, antrenate separat.
Pe lângă acțiunea, stilul autoarei nu m-a prea impresionat, mă așteptam la cu totul altceva, deoarece știu că autoarea a mai scris și „Ana în veșmânt de sânge” și am auzit destul de multe păreri bune, pozitive, de aceea, cred, m-am așteptat la o scriere mai puternică, mă așteptam să o găsesc pe autoare trup și suflet în carte. Voiam să fie mai puternică această carte, să detalieze altfel și să transmită mult mai puternic emoțiile, să-mi transmită ceva personajele, dar nu s-a întâmplat.
Trecând peste stilul autoarei, m-am putut bucura de poveste, un subiect cu care nu am făcut contact înainte și de care am putut să mă bucur acum. O idee foarte interesantă și care mi-a plăcut să o descopăr, dar aș vrea mult ca în celelalte 2/3 cărți (știam că este trilogie, dar am auzit că o să fie și un al patrulea volum, nu știu nimic concret) să se implice autoarea mai mult și să construiască o poveste solidă, mai multe acțiune și să-mi poată transmite mult mai puternic sentimentele, trăirile.
Cine mă urmărește și pe instagram (pierduțiînliteratură) știu că am zis într-un instastory că am un personaj preferat și anume pe Mirabella. Mi-am „schimbat”, dacă pot spune așa, părerea, mi-a plăcut tot timpul caracterul Mirabellei, dar lumea lui Arsinoe (Arsinoei?) am adorat-o, deoarece ea este naturalistă.
Un micuț detaliu, naturaliștii au câte-un animal (familiar) care le exprimă puterea, Jules (sora lui Arsinoe) este cea mai puternică naturalistă, ea având o pumă ca familiar.
Mirabella stăpânește cele patru elemente, e capabilă să stârnească
vâlvătăi lacome de foc sau furtuni violente doar pocnind din degete.
Katharine este o otrăvitoare și poate înghiți cele mai ucigătoare
veninuri fără să simtă aproape nimic.
Arsinoe domină natura și despre ea se spune că ar avea harul de a face
să înflorească cel mai roșu trandafir și să îmblânzească cel mai aprig dintre
lei.
Dar pentru a deveni Regina
Încoronată nu e nevoie doar de originea regală. Fiecare soră trebuie să lupte
pentru asta. Și nu e doar un joc în care cineva câștigă sau pierde…e o luptă pe
viață și pe moarte. În noaptea în care surorile împlinesc șaisprezece ani,
bătălia începe.
Finalul cărții, ultimele 100 de pagini, mi-a schimbat rating-ul! M-a dat puțin peste cap și finalul, nu a fost unul wow, dar sigur nu mă așteptam la așa ceva.
Îmi place această trilogie/serie și cu siguranță vreau să o continui și să aflu ce mai fac reginele mele, ahhhh, mai ales că s-a terminat într-un punct șoc în lumea Katherinei!!! :(
Vă recomand cartea dacă vă plac elementele, dacă vă place natura și otrava! Hihi
Mulțumesc celor de la Grupul Editorial Corint pentru micuța aceasta! :)
0 comentarii