Recenzie: „Everless” de Sara Holland

⌛Titlu: Everless
⌛Autor: Sara Holland
⌛Categorie: Ficțiune/ Fantasy
⌛Pagini: 344
⌛Editura: Nemira

Mulțumiri prietenilor de la Nemira pentru frumusețea aceasta!
Puteți achizițona #Everless printr-un click aici.

Hello peeps!
Astăzi călătorim în regatul Sempera și ne plimbăm puțin prin Everless alături de Jules & the team.

          Everless a fost aleasă drept lectură pentru clubul de carte @Bookuria, așa am ajuns să cunosc un fantasy, ce are un concept nou pentru mine. Să-ți folosești sângele drept monedă, drept timp? Nou pentru mine, dar s-ar putea ca unii dintre voi să fi văzut filmul InTime cu Justin Timbarlake și deja să cunoașteți această lume.



          Cartea mi s-a părut lentă pentru început, abia în ultimele 70 de pagini am simțit cu adevărat acțiunea, abia spre sfârșit mi-a început inima să bată mai tare, mai rapid. Am dat pagină după pagină fără să-mi dau seama că uneori uitam să respir.




          La început o avem pe Jules, personajul principal, care se luptă cu sărăcia, aici o citez pe mama „Mi-a fost milă de Jules, se chinuia să pescuiască niște pești, iar apoi abia reușea să-i vândă”. Într-adevăr, mamei i-a plăcut de Jules, eu una nu am vibrat deloc alături de ea.

          Totul începe în Crofton, orașul unde Jules este exilată, unde alături de tatăl ei trăiește și încearcă să se descurce. Adevărata acțiune începe când Jules merge înapoi în Everless, Sempera pentru a face rost de monede, pentru tatăl ei, pentru a reuși să-și achite datoria.         

În Sempera peisajul se schimbă, apare un alt decor, alte personaje puternice. Totul se învârte în jurul reginei care sosește în regat, discuțiile sunt despre nuntă, despre alchimist, vrăjitoare...

Și cu siguranță mă simt blestemată. Greutatea tuturor lucrurilor pe care le-am pierdut e ca o colecție de stânci pe care le port în piept.
          Jules are un trecut în Everless, prieteni chiar, care se bucură să o revadă și nu numai. Facem cunoștință cu Roan și Liam, cei doi lorzi din Sempera, acest triunghi amoros mi-a dat dureri de cap.

          Mr. Ember, tatăl lui Jules, îi interzice de la început fiicei sale să meargă în Sempera, oricât ar primi pentru serviciile ei, însă Jules se gândește doar cum să-și cruțe tatăl, cum să-i mai păsteze timp. Așadar, Jules pleacă fără să asculte sfaturile tatălui. Însă, mai târziu, tatăl ei ajunge în Sempera doar pentru a o avertiza pe Jules despre regină și cum nu are voie să se apropie de ea.

Acest lucru a intrigat-o pe Jules, astfel a încercat să avanseze de la titlul de slujitoare și să fie mai aproape de regină.



          Totul se petrecea lent, dar detaliile nu încetau să apară, fiecare captiol mă surprindea și aflam lucruri pe care nu mi le-aș fi imaginat până să citesc.

          Jules și-a construit o relație puternică alături de unele personaje, a luptat pentru binele lor, al celor apropiați, al Semperei și, desigur, pentru tatăl ei.

          Aflam tot mai multe lucruri despre alchimist și vrăjitoare, mi-am fixat niște personaje care ar putea îndeplini aceste roluri, dar finalul m-a surprins, m-a șocat și chiar am făcut o pauză de uimire atunci când am aflat totul. Când ceața mi s-a ridicat de pe ochi, abia atunci toate lucrurile se legau și făceam conexiuni între personaje și acțiuni.



          Jules Ember este o adolescentă de 17 ani care a fost exilată din Sempera, deoarece a greșit în fața lorzilor. Ea împreună cu tatăl ei și-au găsit un loc în Crofton, unde viața lor nu era prea bună. În Sempera erau oameni respectați, tatăl ei era fierarul regatului și câștiga modest pentru a se întreține. În Crofton lucrurile stau tocmai invers, sunt plini da datorii, tatăl ei este bolnav și nu știe cât ar putea să mai reziste pentru o altă chirie.


          Jules este genul acela de personaj neînfricat care-și bagă nasul peste tot, vrea să afle cât mai multe detalii, să știe ce se întâmplă și să fie cât mai implicată. Nu cauzează probleme, dar este foarte stângace când vine vorba să-și ascundă identitatea.

          Roan este unul dintre frați, unul dintre prietenii lui Jules. El împreună cu Liam petreceau timpul în copilărie alături de Jules. Roan este tipul blând, care iubește cu adevărat, protector și care ar face orice pentru persoana iubiră.


Iubește sincer și vrea să o protejeze pe Jules, o recunoaște imediat ce ajunge în Sempera, îi spune adevărul despre întâmplarea din copilărie. O ajută să ajungă alături de regină sau cel puțin alături de fiica acesteia.

          Eu una am fost team Roan și mi-ar plăcea să-i văd împreună, să știu că luptă împreună pentru binele Semperei.

          Liam, fratele malefic, este personajul pe care l-am urât de cum am dat de el printre pagini. Mi-a displăcut atitudinea superioară față de orice persoană. Într-adevăr este implicat în regat, ajută, dezvoltă regatul. 



          A început să-mi placă de el abia pe la final, deoarece totul se ridica din ceață, lucrurile se puneau cap la cap, acțiunile lui aveau sens într-un final și chiar l-am compătimit. Însă aș fi vrut să fie conturat altfel, chiar dacă era genul bad boy și toate alea, această atitudinea a fost slab construită. Personajul mă enerva mai mult pe mine, decât să-mi inducă o stare de răutate sau severitate.

Îmi plac personajele rele sau negative, dar Liam a fost un fel de corcitură de gen și mi-a stricat perspectiva asupra lui. Sunt curioasă din volumul II cum o să fie conturat.


Ivan, ah, Ivan! Acesta e genul de răutate pe care o accepți la un personaj, pe el l-aș vedea în locul lui Liam și mi-ar plăcea.

          El este unul dintre ajutoarele regatului, el se ocupă de gărzile din regat. Deși avea sânge rece, mi-a plăcut modul de abordare, mi l-am imaginat exact cum am vrut și l-am conturat după bunul plac.
          Everless este interesantă, un subiect neîntânit de mine, personaje nu foarte bine conturate, acțiunea lentă la început, dar spre final mănânci efectiv din pagini. Finalul te dă complet peste cap, personajele te surprind când te aștepți mai puțin. Începi să o urăști pe autoare pentru unele decizii, te atașezi de personaje și vrei să le dai o altă traiectorie.

          Într-un final totul prinde contur, dar ceva lipsește, încă nu am aflat, dar abia aștept să văd continuarea și să-mi revăd personajele... Ce au mai rămas...

Keep reading until next time,
Tigruț

You May Also Like

0 comentarii